marți, 15 martie 2011

Săptămîna asta (5+6)

Mi-am pierdut gustul și mirosul și le-am recăpătat, așa că primăvara m-a impresionat teribil. Simțurile mele sunt bezmetice.

Am citit, pe lîngă altele neinteresante, Posedații lui Gombrowicz. Asta e o carte suspectă, ca un roman gotic scris de un raționalist. Singura posibilitate care nu o face dubioasă pentru G. este că Posedații parodiază romanele populare. De unde rezultă fie că sunt și eu o cititoare-bucătăreasă, de vreme ce nu am lăsat cartea, fie că G. e bun și-atunci cînd parodiază. Nu am citit opinii critice înainte, așa că  nu știu dacă ce vorbesc are vreo bază reală (și, de fapt, singura bază ar trebui să fie cartea).

Am visat refugiul meu favorit, un oraș în care casele sunt colorate și ornate ca niște prăjituri, există tramvaie și troleibuze și nimeni nu se îneacă în fumul negru al autobuzelor. 

M-am gîndit de ce ies oamenii în stradă în România. O fac pentru că susțin o cauză, gata să lupte și să moară pentru ea? Ce amuzant. Eu cred că e încă o formă de a fugi de responsabilitate, dar are ceva obscen în ea, pentru că e afișată. Primul exemplu care îmi vine în minte ține de protestele anti-eutanasierea cîinilor. Dacă, prin absurd, ar fi fost vorba despre o lege referitoare la eutanasierea cerșetorilor, mă îndoiesc că îi păsa cuiva de aspectul umanitar. Dar cînd e vorba de cîini...acțiunea individuală se ascunde în spatele unor lozinci, protestăm cu patos, în timp ce anii trec și orașele devin teritorii de cîini printre care s-au nimerit și niște oameni. În continuare mă surprinde disocierea asta: sunt oameni care măsoară cu un dispreț teribil copiii cerșetori, de exemplu, le mai spun și-o înjurătură, dar tolerează, ba chiar ies la miting pentru cîinii străzii. Mai sesizează cineva absurdul? Lîngă noi crește o nouă generație, sunt mulți, needucați, prost hrăniți, maltratați. În fața lor viitorul e cît un ciob de sticlă. Și totuși ne preocupă dacă mor sau nu cîinii. De ce nu iese nimeni în stradă pentru servicii sociale mai bune? De ce nu iese nimeni în stradă pentru taxe mai mici, pentru mai multe ambulanțe, pentru mai multă siguranță în orașe?

---
poza lui Mucha de aici, unde puteți găsi diferite fotografii din Praga. Fericiți cei ce merg acolo.

4 comentarii:

cristians. spunea...

Împărtășesc îngrijorarea cu privire la câini, cât și părerile tranșante față de ipocriții care le plâng de milă.

Dar în România există un deficit de... spirit protestatar. Și nu zic de ăla pe care-l purtăm prin casele prietenilor, prin discuțiile private sau pe terase, la bere. Nici de ăla pe care-l rumegăm în tăcere, în noi, otrăvindu-ne. Ci zic de protestul stradal!

Cu toate nedreptățile, cu toate ocaziile de revoltă oferite de niște administrații - pe linie! - impotente și incapabile, strada rămâne netulburată, dominată de mașinile celor care se grăbesc către niște servicii de rahat, imitații bovarice ale celor occidentale, de tramvaie jegoase, de cabluri care o urâțesc, de săpături neterminate, de câini.

Protestează, din când în când, doar pensionarii, încolo - resemnare cât cuprinde. Nu responsabilitatea celor recunoscători că au unde lucra! Resemnare!

Adina spunea...

În sfârşit, un om care gândeşte normal cu privire la povestea asta a câinilor...

Despre indiferenţă, numai de bine. Ar trebui să o trecem cu litere mari la trăsături naţionale, ba chiar să facem din ea un brand de ţară.

Hiacint spunea...

Cristian, ai uitat studenții și pe cei care fac inimi umane sau lanțuri/funde la ocazii diverse. Dar nu sunt proteste astea, de fapt.

Adina, ar fi groaznic să fie așa puțini care gîndesc normal în problema asta...Și știi, măcar dacă indiferența ar însemna o atitudine cu măsură. Dar nu, noi suntem foarte înfocați în opinii și argumentări, gata să-l luăm de guler pe celălalt (îmi vin în minte talk-show-urile, dacă or mai fi așa).

cristians. spunea...

N-am uitat. Pe de-o parte, pentru că-s tot mai rare aceste lanțuri, pe de altă parte sunt puțini care merg, și pe de-a treia parte: mobilizarea studenților noștri nici nu pute față de cea a francezilor (care o fac prompt, în număr mare și pentru cauze, în general, mult mai idioate decât motivele pe care le-ar avea ai noștri să iasă în stradă).

Referitor la talk-shows: o revelație de ultim moment mi-e aceea că românii au învățat mai nou să mimeze până și ... opiniile!