Și iată-mă într-o dimineață cețoasă citind ziarele...din nou. De data aceasta despre castelul de la Ruginoasa și încercările ratate de a-l menține castel...cu grădină:
„Plantarea in regim de voluntariat a fost facuta de cei 3 angajati ai lui Euras Company, 2 salariati de la Primaria Ruginoasa si cei 7 belgieni, in timp ce unii localnici stateau pe margini si comentau evenimentul local. Mai mult inca, chiar de la inceputul lucrarilor, un localnic a furat un hirlet belgian nou, dar noroc de primar ca a intuit cine este faptasul si in jumatate de ora a recuperat unealta, spre diminuarea rusinii noastre!Dar efectele "belestemului" au continuat: din tot ce s-a plantat atunci, dupa un an n-au mai ramas decit niste trandafiri din fata Postului de Politie...”
La un moment dat, părinții ne învață amînarea gratificării... un pas în educația oamenilor, cel puțin în faza ei de dresaj, care înseamnă mult (și pe care unii îl sar, după cum se vede). Dacă e sărit în mod repetat, se ajunge la situații hilare precum cea de mai sus sau, în profunzime, la o viziune de viață fără perspectivă. Fără să fi învățat să amîni plăcerea sau capriciul, nu există viitor. Există doar EU VREAU AICI ȘI ACUM - gîndiți-vă la copilul care se trîntește pe podeaua magazinului și urlă. Gîndiți-vă că sunt adulți care fac chestia asta zi de zi, cu o nesimțire feroce. Fără perspectivă nu există mîine, nu există ceilalți, totul se reduce la o nucă tare - a voinței fără rost.
----
sursa: Ziarul de Iași
poza: discoveriasi
2 comentarii:
Și acum, corul puriștilor de profesie, al antilamentiștilor, anticriticiștilor: rușine! nu asta este România, de ce dați pe post numai știri defăimătoare? - Uite-așa, aș răspunde eu, de-al dracu dăm știri dintr-astea! Să ne iasă din cap protoromânismul, mesianismul autohton, superioritatea asta de birt, de popor mic cu inimă mare. Și aceste știri ne caracterizează, alături de râul, ramul, horeacloșcașicrișan, pupăza din tei etc. Nu avem dușman mai mare decât noi înșine!
Despre amânarea gratificării, ar trebui culeasă vasta experiență a multinaționalelor, specialiste neîntrecute în a amîna gratificarea, genii ale propovăduirii automotivării (nu asigurarea unui venit decent ne stimulează și ne perpetuează pofta de muncă, ci, firește, apartenența la eternul colectiv tânăr și dinamic, birourile modern dotate, orientarea către excelență, făurirea unui produs de neîntrecut...). Salariul e vax, vine abia pe ultimul loc, ne-am putea și lipsi de el, ce naiba!
Revenind: nu presa, prin exemplificări precum cea din textul tău, ne face defetiști sau ne strică „imaginea de țară”, imaginea de sine. Cu sau fără presă, de orice calitate ar fi aceasta, aceste mici mârșăvii, pe care le-am putea și vinde ca patent, au loc zilnic, consternând, impresionând neplăcut oameni de cuvînt care trec pe-aici, investitori, turiști.
Dacă cumva ar exista o cale de mijloc...între nimicul educațional al unora și excesul de zel al altora. De palat ce zici? Mi-aduce aminte de ceva :)
Trimiteți un comentariu