marți, 3 august 2010

Obscenități, note, zile

Femeia de la care cumpăr brânza noastă cea de toate săptămânile are ochii încondeiați, sprâncenele creionate, ca o matroană convertită la pastorală. Brânză cu sprâncene vopsite, fără pungile obișnuite de sub ochi, ce ar putea abate atenția, unora mai repeziți, de la picioarele cu degete desfrânate, care asudă discret în sandalele cu ținte din stația de bus năclăită de false așteptări și necunoștințe de cauză.

”Toamna era caldă și aerul mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă de decență. Toamna era pentru el bătrânețea calmă și înțeleaptă a naturii, dezbărată de poftă, spaimă și trufie.” (A. Oișteanu - Cutia cu bătrâni)

De necaz, îmi mișc degetele sandalelor și mă apuc să le număr compulsiv. Sunt zece, lungi și subțiri. Bine potrivite, fiecare pe osciorul lui. Până apucă să sosească busul, le voi număra de o mie nouă sute șaptezeci și cinci de ori. Zece, lungi, bronzate și nezdravene. Bete de frigul dimineții. Neîncălzite. Și zâmbesc în josul străzii unor trecători care nu au ieșit încă din case. În pungile de sub ochi am depozitat umorul și privirile distrate.

Degețele stropite cu noroi proaspăt. Sau degețele cu picățele de noroi. Noroiaș. Degete de pe care bronzul tocmai începuse să pălească în urmă cu șapte ore. Și sânii slobozi, bucălați, îngogoșiți, aurii, cu rezultate medii la învățătură. Bordel diurn. Neamul feminin necopt, pârgav și cel pe cale de coacere, în câteva minute, așezați-vă până atunci la masa din hol, umblă pe corso ca între sufragerie și dormitorul mic, în ținută furajeră, frugală, cu proiecție murală. Lipsește doar dagherotipul.

Picioare lungane, de broscostârc, pliate în teniși marini, încinși, retrași dedesubtul gleznelor, descheiați indecent la primii nasturi ai cămeșii, picioare umbrite de telefonul mobil, la ureche. Picioare care sâsâie când te apropii de bobocii lor, mai deunăzi ieșiți din ou.

13 comentarii:

Anonim spunea...

un aprozar intreg. pe sortimente. legume carnoase. numai ca-i otravicios. aprozarul. musai vegetarian. hai in munti, ma. numai ca si acolo cam iei busul de la tine pana la vecinu'.
traim intr-o sera. asta e, ce sa-i faci.
macar la deal nu ai bus, nici leguminoase cu oase. daramite in munti?

cristians. spunea...

:) Dzi de vera pina sera.

Pinocchi0 spunea...

bravo, îmi place.

cristians. spunea...

Bine ai revenit la aprozarul nostru cu sandale si degete conservate la soare! :) Si fetelor ar trebui sa le fie pe plac.

Pinocchi0 spunea...

Mulțumesc :-)
Păi eu am tot fost pe aici, chiar dacă n-am zis nimic. Dacă prin aprozar te referi la Jurnalul meu redeschis... da, aici chiar am revenit -- și recunosc că mi-a lipsit.

cristians. spunea...

Aprozar = mai multe. După cum urmează, prin restrângere: blogosfeclă, blogul nostru, blogul dumitale. Nu era cu intenție peiorativă. Importante sunt revenirea și pofta de scris. :)

Pinocchi0 spunea...

Sigur, aprozarul e o chestie cît se poate de folositoare. Și importantă e pofta de legume și fructe ;-)

Anonim spunea...

Sunt un picior lung si cam zapacit, uneori nimeresc acolo unde nu ar trebui, sunt un picior liber si fin desi-mi place teribil sa umblu descult si uneori as vrea sa fiu piciorul de sub coapsele tale.

anca giura spunea...

Domnilor, eu despre sandale nu mă pronunţ, vă las plăcerea...că eu o am oricum pe aceea a purtării lor.( ... şi ce mai vicios le poţi purta...) Aaaa, dar eu acum sunt, zău, desculţă...:)

În fine, vreau totuşi să intervin legat de brânză. Nu ştiu zău dacă-i o idee bună să cumperi de la o încondeiată...:)

cristians. spunea...

Cum vă mai știți voi alinta, picioarelor! Vară, iarnă, nu importă. Coapse calde, picioare frisonante. Brânză trasă din condei și vin fetesc regal de 11,5%.

anca giura spunea...

Sommelier textual ce-mi eşti! Auzi, eu la fetească regală( ori neagră!) rezist bine, dar la texte ca ăsta de deasupra, ba. Noi cu alintarea, voi cu învăluirea... Asezonare sublimă!:)

Anonim spunea...

... sau bocancul de sub fesele tale.
Minunata anomalia gandirii tale. Imi place.

cristians. spunea...

Mda, sunt convins că-ți plac anomaliile, în general, de nu mai poți. Atâta că ești pudic(ă) și nu le poți exprima, nu? Se poate întrezări un dărab din sensibilitatea-ți senzorială în acel sugestiv (nesătul, Steve ăsta), voluptuos, diafan, hieratic cuvânt ”bocanc”. :)