duminică, 22 august 2010

Ondine

Ondinele (sau undinele) sunt nimfe de apă, ființe despre care se spune că nu au suflet, dar și că pot căpăta unul - atunci când iau de soț un pământean și-i rodesc acestuia un copil. Ondina nu-și irosește  prețiosul suflu în vorbe; ea cântă cu un cânt fermecător ce se poate face, câteodată, auzit dincolo de tunetul oricărei cascade sau de dedesubtul valurilor.

Alicja Bachleda reușește încarnarea desăvârșită a celei din urmă ondine de pe Terra. Ea poposește taman în Irlanda, acolo unde basmele și alcoolul fac dintotdeauna casă bună, prinsă în năvodul de obicei cam sterp al lui Colin Farrell.

John William Waterhouse - Undine
Filmul te adâncește în mod plăcut în fotoliu, te împacă bine cu prezumtiva origine supranaturală a zânei deminude din plasa unui ocolit de noroc pescar și cu previzibila poveste de iubire.

Ondine plonjează corect, fără frison, cu alură punctată artistic, de campioană într-ale natației, în apele înghețate ale Nordului. Când își face ieșirea din aceleași ape, după baia de la micul dejun, nu are buzele vinete și trupul congestionat, ci doar juponul cu motive vegetale îmbrățișându-i umed sfârcurile și fesele. Moment mântuit de erotism prin prezența salvatoare în scenă a unei simpatice și iscoditoare fetițe ”cu nevoi speciale”. Curiouser and curiouser.

Celelalte clipe memorabile - și mirabile mie - ale peliculei sunt filmate măiastru de la nivelul genunchilor Alicjei Bachleda - o actriță care, în acest film, pare să fi strâns la un loc, în trupul și chipul domniei sale, toată nărăvășia și delicatețea frumuseții slave. Demonstrație inegalabilă de actorie piciorească! Capodoperă de arhitectură carnal-osoasă.

De urmărit. Farell își face treaba temeinic, foarte expresiv actor! Dramatic. Fetița, pe urmele sale. Cântecul ondinei este răscolitor și purtător de noroc. La fel, restul coloanei sonore - injectează pace cu un ac nedureros.

7 comentarii:

Carmen-Corina Gugu spunea...

Da, asta se cheamă ”recenzie”. Și da, ești preferatul meu. And the rest will rest.

Pinocchi0 spunea...

Haa! Ai trecut de la erotica piciorească la actoria idem. Bravo. Mă surprinde totuși puțin că ai abordat tema asta.

Cristian SÎRB spunea...

E o oarecare problema in a fi surprinzator (fie si in mod neplacut)? :) Care 'tema'? Tema undinelor? Tema picioarelor?

Pinocchi0 spunea...

Nu e nici o problemă, și surpriza a fost plăcută. Chestie de lărgime de bandă, ca să folosesc un termen tehnic. Nu îți văzusem pînă acum latura romantică -- de undine era vorba. Nu am vazut filmul, dar mi-a plăcut recenzia, în mod special finețea ei și mai ales combinația de finețe cu ironie.

Cristian SÎRB spunea...

Cind am fost 'angajatul nou' in fostul meu birou, a venit,inevitabil, si discutia despre muzii, filme, fete si baieti. Si a venit, inevitabil, rindul meu sa raspund la cap. muzica. Si am spus, printre altele, ca ascult new jazz & fusion. Ceea ce a cauzat sprincene ridicate colegului de peste birou, care ma crezuse o ceafa groasa, pesemne (nu ca nu ar fi si printre astia jazzmaniaci): 'Cuuum, tu asculti jazz?!'

Mirarea lui nu exprimase incantare si bucuria regasirii unui partener de discutii si schimburi viitoare, ci neincredere. :)

Nu stiam sa fi avut o latura romantica, dar texte din astea, 'sensibile' (?) am mai produs aici, insa poate nu te-ai nimerit tu. Multumesc mult pentru aprecieri.

Pinocchi0 spunea...

Carevasăzică asculți jazz, nț, nț... ;-)
Cît despre textele romantice: Înseamnă că n-am citit destul. Atunci: Să mai citim, să mai citim.

anca giura spunea...

Lasă, nu-i bai...:) Aşa-i stă bine bărbatului să aibă mereu un nucleu dur ca o nucă undeva deep inside. În acel nucleu se cuibăreşte sămânţa sensibilităţii,... fericite cele care ştiu beneficia.

Cât despre ondine, sirene, lostriţe şi peştioaice...astea zac de mii de ani în imaginaţia bărbatului şi nici ăsta nu-i vreun bai.:) Ba e profitabil pentru artă şi poate şi pentru ars amandi, ars erotica şi alte arte, măiestrii şi meşteşuguri.