miercuri, 11 august 2010

Și perele...

Două buze roșii, întredeschise peste un șirag de dinți perlați, răsfrânte - aia de jos: în jos, aia de sus: în sus -, fără nici un strop de farbă pe ele, vindeau 10 pere verzi, dar coapte. Atât de coapte, încât era cu totul oprit să le privești multă vreme. Le-ai fi putut strivi cu ochii! 

Fata mă privea cu drag și infinită recunoștință - răbdătoare, își aduna banii de vară în buzunarul de la spate; nu spera să te mai revadă. Perele, odată mușcate, ți se topeau cu zgomot pe bărbie, pe piept și pe degetele picioarelor, prefăcându-te în stană de zahăr.

5 comentarii:

Rares spunea...

Mi-au îngheţat pur şi simplu degetele în sânge!

Cristian SÎRB spunea...

That's the spirit!

Carmen-Corina Gugu spunea...

”Prefăcându-te în stană de zahăr” - fericită exprimare. Mhm, ce poftă mi-ai făcut de pere, păcat că la mine în livadă sunt de toamnă.

Cristian SÎRB spunea...

Păi, da. Astea de care zic eu, sunt pere de...august. Eu știam că există alea sânzienești, de iunie, alea de toamnă și alea pădurețe, care sunt mici, se coc greu, dar sunt și printre cele mai gustoase. Dezavantajul e că nu au vânzătoare, mergi și ți le culegi. :)

Carmen-Corina Gugu spunea...

Nț, nu ne jucăm așa, vânzătoarele dau tot farmecul. Iar soarele te caramelizează după ce te-ai prefăcut în stană de zahăr.
Buzele roșii, cuptorul de afară... Hehe, o combinație de iunie și iulie în plin august.