joi, 19 august 2010

The Carpathian Konzentrationslager

Aş fi vrut să mă pot pronunţa şi eu mai pe larg, dar nu pot - de groază şi de greaţă. Indiferenţa criminală, dezumanizarea cadrelor medicale sunt concepte goale deja, obosite, voci în deşert. Infractorii cruzi care înfundă închisorile sunt ca nişte călugări novice pe lângă aceste non-suflete 'sanitare', acești Mengele mioritici, care nu cunosc remuşcarea. Aş rupe bucăţi acum din cei care ne acuză că îndrăznim să ne plângem într-o ţară care ne ucide prin metode de-o inventivitate inegalabilă! Păşuniştii, poporaniştii, neolegionarii autohtonist-ortodoxişti, paseiştii fundamentalişti şi Elena Udrea au cu adevărat ce promova! Cale bătută.

Toată ziua s-au perindat prin studiouri tot felul de specialişti şi dătători cu părerea de profesie, care au deplâns ipocrit starea jalnică din sănătate, faptul că medicii vor să plece din ţară, lipsa banilor şi a dotărilor pentru care, desigur, ar fi de vină guvernul, ăsta sau altul. Dar aici nu e vorba nici de Boc, nici de Tăriceanu sau de Năstase. Nu poţi să te duci la un părinte care acum două zile era în al nouălea cer şi care acum nu mai găseşte nici un rost lumii ăsteia şi să îi spui că de vină pentru tragedia lui sunt Boc şi bugetul sărac, pentru că este cel puţin indecent. Nu Guvernul Tăriceanu a ucis-o pe Natalia Ionescu, ci un medic care şi-a pierdut umanitatea, pentru că exact despre asta este vorba în sistemul sanitar românesc: despre abrutizare şi pierderea umanităţii.

5 comentarii:

Carmen-Corina Gugu spunea...

Pe mine asta mă sperie cel mai mult, faptul că au devenit niște concepte goale, care nu mai răsună în urechile oamenilor, ci doar zumzăie.

Cristian SÎRB spunea...

Well, pe ei, pe titulari, pare-se că nu-i sperie. Întotdeauna îmi rechem în minte următoarea imagine: medicul proaspăt criminal, numai ce ucisese prin nepăsare un pacient cu șanse de supraviețuire, intră pe ușă și-și strânge afectuos în brațe plodul de 5 ani! Pur și simplu, crima prin indolență și gestul familial descris mai sus îmi dau amețeli puse una lângă alta. Nu-mi pot figura cum în același om pot să zacă afecțiunea paternă și crima cu sânge rece (de obicei „motivată” de eterna invocare a salariului mic; cum ar veni - ucid pentru că nu câștig, curat cartezian!).

Carmen-Corina Gugu spunea...

Este ca și dedublarea pe care o practicau naziștii, într-un fel.

Cristian SÎRB spunea...

Țin să fie clar: aveam aceste opinii și înainte ca faptele măcelarilor cu diplomă să fi devenit subiecte de campanii de presă. Prietenii și rudele au suferit din plin efectele comportamentului de bestie și mi-au povestit înainte ca ziariștii să aibă curaj să o scrie fără ocolișuri în presă.

Înainte, se practica un fel de jurnalism comod: se critica ”sistemul”, lipsa banilor, nepăsarea guvernelor. Aici se cam oprea totul. Or oamenii, care formează ”sistemul”, erau demult profund viciați, stricați.

Am realizat, în același timp, că a pune reflectoarele pe ei nu-i sperie decât dintr-un unic motiv: că și-ar putea pierde locul de muncă. Cu mustrările de conștiință, asemenea creaturi nu vor avea probleme. Ceea ce le demonstrează clar alienarea.

Carmen-Corina Gugu spunea...

Și mie mi-a fost cristalizată această părere tot dinainte ca ziariștii să vadă și altceva în afară de lipsa de bani și proasta organizare a mult-pomenitului sistem. Când copacii care formează pădurea medicală sunt putrezi pe dinăuntru poți să le dai cele mai bune îngrășăminte și să îi uzi numai cu Evian, nu va crește nimic bun acolo... și după cum se vede nici nu va trai. Și din păcate uscăturile formează majoritatea personalului, nu sunt excepții.