Rătăcită bine pe albumul Lost Beats, apendice la Invaders Must Die, The Big Gundown, made by The Prodigy, m-a electrocutat încă de la primul sunet. În debutul piesei: o istericală sintetizată, marca L. Howlett - cam aşa cred că ar suna diavolul în persoană, gâdilat tandru cu o botă între coarne. Apoooi, entry-ul acela de fanfară neisprăvită - dirijată de un MC "sub diverse influenţe", de nedus la biserică - căreia îi răspunde prompt un ţipăt inuman. Şi, nicidecum în ultimul rând, beat-ul: 1 cu 1-2. Un fel de drumandbass în oglindă, cu tempo rapid, frizând hardcore-ul. Repeziciuni. Sălbăticie pură. Indescriptibil!Prodigy The Big Gundown
4 comentarii:
Da, foarte bun. Mersi.
Păi, dacă aşa stă treaba, ţi-o dedic. Nu ştiusem că... :)
Mai avem un pic și deschidem un fel de Radiovacanța, hahaha!
Nu TE râde!
Trimiteți un comentariu