"Profesorii cu vechime de peste 25 de ani nu vor mai primi nici o mărire de salariu până la pensie" - scrie Adevărul, tabloidul "de calitate", despre înţeleptul proiect al cabinetului Boc - Dascălii vor avea salarii mai mici cu 20%. Ce-mi rămâne altceva decât să sper într-o evacuare în masă a catedrelor, aşa stând lucrurile, chiar le sugerez profesorilor această variantă de avarie! Nu are sens nici o grevă, devine inutil orice protest organizat în faţa cocioabei Guvernului din capitala îmbuibării, Bucureştiul. Soluţia ultimă, eliberatoare, este abandonul. Să-şi caute fiecare un post, mai călduţ sau mai solicitant, în domeniul privat - unde ar avea şanse mai consistente a-şi controla evoluţia salariului, a carierei. Să nu stea la mila unor "politicieni" semidocţi, incompetenţi, paraziţi bugetari cu peste 7000 lei pe lună, plus indemnizaţii de CA şi AGA, plus mătuşi hiperbogate. Nu altfel am procedat eu însumi, acum 6 ani şi nu regret.
Nu ştiu, totuşi, ce ne facem cu cei deja îmbătrâniţi în sistemul educaţional, uzaţi, rutinaţi pe treaba pe care au făcut-o, fiecare după priceperea lui? (Aşa cum şi-au făcut-o, au avut în grijă pruncii voştri tot mai imbecili, timp în care voi, românimea iresponsabilă, aţi muncit, v-aţi dezvoltat personal, aţi curvit, aţi umblat teleleu prin vacanţe de shopping sau aţi zăcut laţi în continuă beţie, după caz, după educaţie, după morala fiecăruia.) Dar le urez politicienilor să ajungă să le fie "educaţi" preţioşii plozi de cei mai abili "coada vacii" ai României, după ce tot învăţământul va fi părăsit şi de ultimii dascăli competenţi. Nerozi sunt cei care aleg să rămână, în condiţiile de faţă, exceptându-i pe cei care nu au altă cale!
Nu înţeleg de ce trebuie să sufere "solidar" toţi bugetarii, adică, la grămadă: şi cei care abia se târăsc cu 6-8 sute de lei pe lună, şi cei cu zeci de mii! Se pare că "solidaritatea" asta de faţadă se aplică doar atunci când e vorba de tăieri de fonduri, nu s-a pus în practică pe vremea când (adică, mai ieri) directorii de agenţii, şefii de departamente guvernamentale, şefii de achiziţii publice, coordonatorii de proiecte cu fonduri europene intrau, efectiv, în delir de grandoare când îşi consultau fluturaşul de salariu. Întocmai micţionează la vederea cuponului comuniştii şi securiştii pensionari, militarii pensionari, cei care nu au bătut un cui în viaţa lor, dar încasează cu nesimţire 1000 de euro pe lună, mulţi ieşiţi la pensie în plină putere, fără cea mai vagă idee despre ce e efortul intelectual sau fizic! Apărători ai patriei şi ai siguranţei naţionale, îhâm!
Cum ar veni, unii ca dascălii supravieţuiau cum puteau (îşi rupeau de la gură) şi-n perioada de relativ "belşug" macroeconomic, când pentru ei nu mai ajungeau, fireşte, banii încasaţi din taxe şi impozite, la redistribuire, iar acum, când e să se strângă cureaua, culmea!, ei nu mai sunt "uitaţi", ci băgaţi în faţă la reduceri, cot la cot cu toţi umflaţii cu şofer, cu răsplimbaţii oligofreni prin Europa. La fel vor strânge din dinţi, să zicem, feroviarii (în timp ce infractorul lor numărul unu, fostul director tunar, huzureşte bine, merci, în USA, cu banii delapidaţi) sau cadrele medicale... Nu cred, mă tem, că vom vedea cândva vreun director APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), de pildă, sărăcind brusc. Tare-s curios cât de adânc sunt verificaţi la conturi (ig)nobilii ăştia von stat, ei şi a şaptea spiţă a neamului lor, la preluarea şi la sfârşitul mandatului.
În afară de a-i concedia pe puţinii angajaţi care mai şi muncesc şi de a le reduce celor rămaşi nişte venituri salariale acumulate, orişicât, cu mari dificultăţi (nu mă refer la bugetarii de lux, la aristocracii de tranziţie), nici un guvern nu poate gândi mai departe?! Alte resurse nu-s? Vor ajunge agenţiile de stat, regiile şi celelalte instituţii din subordinea statului să fie alcătuite numai din directori? Pe ceilalţi - care, în comparaţie cu efortul financiar provocat de lefurile şefimii, sunt scamă pe rever - îi trimitem în şomaj? Nu am fost nicicând un simpatizant al socialiştilor, poate că opiniile de mai sus au sonorităţi marxiste, dar nici economia directorimii parvenite de stat nu e una capitalistă, să-mi fie cu iertare!
Nu ştiu, totuşi, ce ne facem cu cei deja îmbătrâniţi în sistemul educaţional, uzaţi, rutinaţi pe treaba pe care au făcut-o, fiecare după priceperea lui? (Aşa cum şi-au făcut-o, au avut în grijă pruncii voştri tot mai imbecili, timp în care voi, românimea iresponsabilă, aţi muncit, v-aţi dezvoltat personal, aţi curvit, aţi umblat teleleu prin vacanţe de shopping sau aţi zăcut laţi în continuă beţie, după caz, după educaţie, după morala fiecăruia.) Dar le urez politicienilor să ajungă să le fie "educaţi" preţioşii plozi de cei mai abili "coada vacii" ai României, după ce tot învăţământul va fi părăsit şi de ultimii dascăli competenţi. Nerozi sunt cei care aleg să rămână, în condiţiile de faţă, exceptându-i pe cei care nu au altă cale!
Nu înţeleg de ce trebuie să sufere "solidar" toţi bugetarii, adică, la grămadă: şi cei care abia se târăsc cu 6-8 sute de lei pe lună, şi cei cu zeci de mii! Se pare că "solidaritatea" asta de faţadă se aplică doar atunci când e vorba de tăieri de fonduri, nu s-a pus în practică pe vremea când (adică, mai ieri) directorii de agenţii, şefii de departamente guvernamentale, şefii de achiziţii publice, coordonatorii de proiecte cu fonduri europene intrau, efectiv, în delir de grandoare când îşi consultau fluturaşul de salariu. Întocmai micţionează la vederea cuponului comuniştii şi securiştii pensionari, militarii pensionari, cei care nu au bătut un cui în viaţa lor, dar încasează cu nesimţire 1000 de euro pe lună, mulţi ieşiţi la pensie în plină putere, fără cea mai vagă idee despre ce e efortul intelectual sau fizic! Apărători ai patriei şi ai siguranţei naţionale, îhâm!
Cum ar veni, unii ca dascălii supravieţuiau cum puteau (îşi rupeau de la gură) şi-n perioada de relativ "belşug" macroeconomic, când pentru ei nu mai ajungeau, fireşte, banii încasaţi din taxe şi impozite, la redistribuire, iar acum, când e să se strângă cureaua, culmea!, ei nu mai sunt "uitaţi", ci băgaţi în faţă la reduceri, cot la cot cu toţi umflaţii cu şofer, cu răsplimbaţii oligofreni prin Europa. La fel vor strânge din dinţi, să zicem, feroviarii (în timp ce infractorul lor numărul unu, fostul director tunar, huzureşte bine, merci, în USA, cu banii delapidaţi) sau cadrele medicale... Nu cred, mă tem, că vom vedea cândva vreun director APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), de pildă, sărăcind brusc. Tare-s curios cât de adânc sunt verificaţi la conturi (ig)nobilii ăştia von stat, ei şi a şaptea spiţă a neamului lor, la preluarea şi la sfârşitul mandatului.
În afară de a-i concedia pe puţinii angajaţi care mai şi muncesc şi de a le reduce celor rămaşi nişte venituri salariale acumulate, orişicât, cu mari dificultăţi (nu mă refer la bugetarii de lux, la aristocracii de tranziţie), nici un guvern nu poate gândi mai departe?! Alte resurse nu-s? Vor ajunge agenţiile de stat, regiile şi celelalte instituţii din subordinea statului să fie alcătuite numai din directori? Pe ceilalţi - care, în comparaţie cu efortul financiar provocat de lefurile şefimii, sunt scamă pe rever - îi trimitem în şomaj? Nu am fost nicicând un simpatizant al socialiştilor, poate că opiniile de mai sus au sonorităţi marxiste, dar nici economia directorimii parvenite de stat nu e una capitalistă, să-mi fie cu iertare!
Un comentariu:
"...iar la pensie vor fi informati ca sunt nevoiti sa munceasca in continuare daca vor sa supravietuiasca." as continua eu, dar nu de dragul sarcasmului ci de dragul adevarului.
Trimiteți un comentariu