Salut, mă numesc C.S. şi sunt press-addicted. Nu doresc nimănui să se trezească, într-o cutare bună dimineaţă, dependent de citirea zilnică a ziarelor, să nu poată respira adânc, liniştit, fără ca dânsele să-i foşnească molcom pe dinaintea ochilor. Constrâns, totodată, să trăiască în România, unde oferta jurnalistică este execrabilă (dacă aduni 5 comentatori de pe la toate jurnalele abia că ai pune de-o gazetă respectabilă). Ştiu, poate fi urmărită, consolator, presa internaţională, de când cu accesul la internet şi cu ediţiile online ale tuturor publicaţiilor care îşi doresc să conteze şi pentru generaţia iPod. Într-o vreme, chiar eram atât de mis à jour cu viaţa socio-politică a Franţei încât visam noaptea că întreţineam aprinse conversaţii documentate în franceză (în vis, suntem cu toţii impecabili vorbitori de limbi străine) despre nu ştiu ce proiect normativ de interes hexagonal. Asta nu făcea decât să-mi amărască sufletul, să-mi sporească frustrările: până una-alta, eram captiv (din motive financiare) în "ţărişoară". Mă simţeam ca un pervers, specializat în a trage cu ochiul printr-o generoasă gaură a cheii.Întorcându-mă acasă: nu pot parcurge niciodată un ziar întreg pe site-ul său electronic! Ceea ce nu se întâmplă când îl am pe hârtie, în mână. Îl citesc din scoarţă în scoarţă, conştiincios, deşi, de cele mai multe ori, nici nu merită. Aşa-s eu... Dar nu ăsta-i necazul. Ci acela că, la noi, nu ai ce citi! Sunt subţiri, prost alcătuite, scrise cu neglijenţe de limbă, arată rău - texte extrem de scurte şi o puzderie inestetică de buline "rezumative", săgeţi, linii groase. După ce trec de EVZ, mă uit tâmp la ecran. What's next? La Adevărul şi România liberă am abonament, nu vreau să stric "surpriza" înainte să vină poştaşul. De când cu intempestiva descălecare a lui C. Nistorescu, Cotidianul a devenit de nefrecventat. Tabloide nu citesc, poate să scrie în paginile lor însuşi M. Vargas Llosa, le ignor.
România liberă ar fi singurul ziar cu aer şi sumar ceva mai respectabile, măcar de nu ar avea redacţia iniţiativa proastă de a poziţiona trimiterile şi anumite reclame deasupra frontispiciului, cu trei fonduri de culoare diferite, care la tiparul precar, ieftin, ies ca nişte pete dizgraţioase! Şi de nu ar apărea titluri de o şchioapă la nişte ştiri nicidecum senzaţionale - se dă impresia că, pur şi simplu, nu au ce printa, lăbărţând, compensatoriu, titlurile! România liberă adună, actualmente (să nu fie într-un ceas rău) cei mai pe placul meu editorialişti: Cristian Ghinea, A. Mungiu-Pippidi, T. Gallagher, N. Prelipceanu, M. Kivu. Revelaţia ziarului stă, fără exagerare, în contribuţiile săptămânale ale scriitorului Dinu Flămând (trăitor în Franţa) - articolele dumisale mă încântă prin eleganţa, cumpătarea şi ironia opiniilor, prin stilistică! Vi le recomand cu insistenţă. Acest ziar, încă destul de sobru şi vertical, are cel mai frumos redactat supliment TV şi cel mai bun supliment de weekend. Unde mai pui şi suplimentul NYT Book Review (încă fierbinte, proaspăt tradus, în fiecare luni), plus 12 pag. cu extrase din NYT în fiecare vineri. Decent!
LATER EDIT: aceasta este postarea nr. 801! La mai multe, companioano! "Nu ştiu cît om scrie. Pînă epuizăm."
10 comentarii:
Obiceiuri burgheje, monser! :)
Daca as fi pe o terasa, la soare, as simti si eu nevoia "fosnetului molcom" al ziarului, dar asa, raman la varianta online-plebee...
Pana la urma, cat sa mai suporte si hartia aberatiile jurnalistilor nostri?? E mai ecologic sa dau F5, doar-doar o cadea guvernul :)
Deh, pe vremea mea nu exista ecologia. Nu ne cunoastem, eu cu dânsa. Puţin îmi pasă dacă e sau nu "ecologic" a citi ziarul pe foaie. :)Nu am insomnii eco. În schimb, am învăţat de acasă să nu arunc ambalaje la întâmplare, să nu mutilez copaci, cred că asta s-ar numi bun simţ şi cred că mai bine rămânem la această denumire, decât să ideologizăm tot ce atingem.
F5 aş da, în schimb, la toată ţara. Mai mult, aş oferi-o anexă altcuiva, unui stat şi unui popor care ar şti să o aibă în grijă mai bine decât noi.
Doamne, nu stiu daca rabdare e aia care-ti trebuie ca sa citesti ceva ce iti produce rau de fapt... cu ideile despre R.L sunt de acord, a fost singurul ziar pe care il mai citeam dar cu ceva timp in urma am renuntat si la acela, nu stiu daca trebuie sa-mi fie jena sau nu. Dar n-am mai simtit nevoia si s-a pierdut si placerea.
Pentru unii insa, ziarele sunt ca si cafeaua :). Cel putin
da,dle sarb.aveti perfecta dreptate:romania libera e de departe cel mai bun ziar romanesc.
iar joia,(pt alina mungiu-pippidi si dinu flamand) e o zi pe care o astept cu placere.
da,un ziar cu mare tinuta.
Jenă? Să-mi fie mie jenă, că dau banii pe abonamente, în loc să iau cărţi de acei cca 50 lei lunar (plus vreo 40 Dilema, la 3 luni).
Dar dacă-s dependent... De mic mă băteam cu tata pe ziare. Care punea primul mâna pe ele avea înaltul privilegiu şi desfătarea să le citească, contrar regulilor de politeţe şi sfaturilor medicului, la masă!
Sîrb... :)
Ce deştept o fi avut ideea asta de a schimba aproape peste tot î cu â, că văd că ne-am deprins să înlocuim una cu alta până şi-n numele proprii (unde alegerea e chiar la îndemâna purtătorilor!).
O dependenta se vindeca sau reduce cu alta :).
Da' eu nu vreau! :)
Atunci, domnule, sa suferi de bunavoie si nesilit de nimeni :P
PS. Companioana zice ca trebuie sa sarbatorim :) Nu ne epuizam noi asa usor.
Trimiteți un comentariu