Cutremurologul Fior Convulseanu strikes again! Când quasi-presa românească consideră că duce lipsă de subiecte "tari", de largă priză - a se citi catastrofice-, nu ezită să le născocească. Periodic, chiar în EVZ (care nu a scăpat, nici nu dă semne că-şi doreşte, de spectrul găinii născătoare de pui vii), furnaliştii de viţă nouă inventează câte o năpastă. Acum, din nou, cutremurul.Nu contest obligaţia deontologică a gazetăriei de a sta de veghe somnului de calitate al naţiunii. Dar de aici şi până să dai pe prima pagină drept sigure 6500 de victime, printr-un truc poligrafic ieftin, în cazul unui seism în Bucureşti, cu titlul "6500 de bucureşteni morţi..." (şi foto de împrumut!), ca şi când catastrofa ar fi avut loc deja... Acesta nu e jurnalism, e orice altceva. E tratament cu electroşocuri de doi lei, e maculatură adresată măduvei spinării, e lectură pentru batracieni. Sigur că, citind articolul (non-ştirea), aflăm că cifrele-s estimate şi vehiculate de o Hotărâre-proiect a Consiliului General al Capitalei.
Cât dinspre partea bravilor edili bucureşteni, domniile lor au "decis" (au proiectat, au socotit) cam câţi oameni vom pierde în caz de-o scuturătură mai zdravănă şi, pesemne, vor institui o comisie de îngropăciune - capabilă să numere cu o cât mai mare precizie morţii. Atât. De ce-s cinic? Pentru că nu cred că se va acţiona în vreun fel pentru a preveni deja simulata tragedie. Asistăm la aceeaşi paradă cu intenţii. La noi o duc bine planificatorii, proorocii, casandrele - în sensul că limba le e slobodă, vorba le-o ia vântul, nimeni nu ascultă, nimeni nu execută. Bani se găsesc, în continuare, numai pentru vopsit garduri, săpat fântâni muzicale şi ridicat monumente care nu mai grăiesc nimănui despre o istorie şi o cultură de la care nu ne mai putem revendica. În orice caz, să recunoaştem, de ani buni electoratul e uşor de excitat cu fanfaronadă de acest gen.
3 comentarii:
Mă învolburez la prostii din astea. Simt o durere în piept, soră cu infarctul, când defecările unor furnalişti, precum îi numeşti, împroaşcă sfânta hârtie. Să piară, deci, umezeala emoţiei din fundul acestor pângăritori ai catedralei sufletului. Citeşte o mamă, care şi-a dat fiul/fiica la şcoli prin Bucureşti şi vede 6500 de victime, şi e slabă de inimă şi suflet, săraca, prostia Evenimentului o învinge numaidecât.
Drept spui! Mă mir că până acum nu a reacţionat nimeni la acest text. Mi-ar fi jenă să am un prieten care să lucreze la EVZ sau în presa românească, în general, şi să consimtă la asemenea urâţenii.
Mă „consolez“ cu faptul că or să mai fie din astea din ce în ce mai multe, or să intre în normalitate și ... puf, dispare mânia.
Trimiteți un comentariu