ţaralupeşte

cele două săptămâni de o îngăduitoare prospeţime a văzduhului scurgându-se, aburul greu, văratic, şi-a găsit din nou adăpost în căldarea ţăriilupeşte; trupurile asudate, trezite de mirosuri tari, acre, de copil neînţărcat ale fecioarelor de la ţară par să redea acestor zile noi (ca scoasă de undeva dintr-o tainiţă a fondului plastic) o anume culoare stinsă, cu iz de cartofi încolţiţi, un erotism funciar, neşlefuit, din acela care se cere a fi împlinit numaidecât în claia cu fân sau pe malul de vivre al unei ape, în timp ce hainele stau la uscat sub soarele orbitor care mistuie laolaltă frunze, gâze şi fiinţe omeneşti; o arşiţă măsurată doar de ţârâitul înăbuşitor al lăcustelor ce-şi ascut nervos săbii imaginare chemându-şi perechea, ţapi de iarbă săltând nemulţumiţi că trebuie să-şi prade energia ori de câte ori ai tu poftă să o trânteşti pe ea - covârşit de repertoriul repetitiv al corului antic al coleopterelor, care sporeşte şi întreţine căldura - în iarba aproape arsă, împodobită ici-colo cu flori de câmp minuscule.

Balthus - Michelina endormie