marți, 14 iulie 2009

Ceva cu acvarii şi moarte

Mi-am început dimineaţa cu un mexican, deci în dispoziţie macabră:

"Dar ceea ce nu mi se pare cîtuşi de puţin o distracţie e numărul tot mai mare de oameni care vin să moară la salonul de frumuseţe. Deja nu mai sunt doar prietenii în al căror corp boala e avansată; majoritatea sunt străini care nu au unde să se ducă să moară. În afară de Muridor, singura alternativă ar fi să-şi termine zilele în stradă. Acum n-au mai rămas decît acvariile goale. Toate, în afară de unul, în interiorul căruia încerc din răsputeri să păstrez cît de cît ceva viaţă. În unele dintre ele ţin obiectele personale pe care le aduc rudele celor care sunt găzduiţi în salon. Ca să evit încurcăturile, lipesc o bandă adezivă cu numele bolnavului, şi acolo pun hainele şi dulciurile pe care, din cînd în cînd, dau permisiunea să le fie aduse. Familiile, am hotărît, nu pot aduce decît bani, haine şi dulciuri. Orice altceva este interzis." (Mario Bellatin-Salon de frumuseţe)

17 comentarii:

cristians. spunea...

Se anunţă bună.

De când m-am întors de la Marele Bucureşti (cum i se spunea odinioară Parisului...,haha, bună gluma!), mă tot gândesc şi mă socot câte românce consimt să moară (să se stafidească, să îşi piardă prospeţimea) în saloanele de 'înfrumuseţare' ce împânzesc patria, în comparaţie cu suratele lor franţuzoaice.

Până să păşesc din nou pe străzi frânce, aproape că uitasem ce înseamnă naturaleţea feminina, ce înseamnă seducţia lăsată, aparent, de capul ei, bazată pe delicateţea trăsăturilor înnăscute, a hainelor lejere, nu pe creionări şi tatuaje definitive, pe bronzuri artificiale ce fac pielea să arate a cartof, nu pe mulări torturante, nu pe tocuri imense, neadecvate pentru street fashion.

cristians. spunea...

sorry, te semnezi cand ataci.

Anonim spunea...

atata timp cat exista optiunea "anonim", nu inteleg de ce trebuie neaparat sa-mi dau si un nume.care,apropos,va va spune ceva?sunt la fel de anonim si daca ma numesc batman,mary cea cu vino-ncoa,costel sau fanfan la tulipe.
si pe cine am atacat,nu va suparati?era vorba despre MJ,marele erou al saloanelor de chirurgie estetica si al saloanelor de frumusete.care inca de pe cand era viu,era deja mort.in sfarsit.
nu vreau sa va mai deranjez,puteti sterge si asta!

ancussa spunea...

Apropo de bronzuri artificiale, o amică româncă întâlnită pe bucata asta de pământ franco-britanic îmi recomandă să merg la solar înainte de a-mi prezenta albul imaculat pe plajă, din motiv de "estetică", argumentează fata. Sfatul ei mi se pare mai macabru decât miturile aztece. :)
Mă gândesc că o fi mai sănătos din punctul ei de vedere să te procopseşti cu cancer din cauza becului decât din cauza ultraviole(n)telor. Cum nu fac parte dintr-o lume de plastic, iar mai nou mi-am pierdut obiceiul de a tăia capete în public, această persoană va fi "politely avoided" pe viitor.

Hiacint spunea...

Of, fetelor, şi eu care încercam să fiu sobră aici :)

ancussa spunea...

@Hiacint: Am fost mai mult decât sobră, nu era doar un comment de "salon". :)

cristians. spunea...

Ancussa, betonezi bine ce scriam eu în capul coloanei despre obsesia tâmpitelor ăstora de a se coace la bec şi de a-şi tatua o faţă care, apoi, nu le mai aparţine, nu le mai exprimă. Nu am văzut nicăieri atâtea femei, fete, care să-şi dorească aşa de intens să semene unele cu altele ca aici, în vestul ţării. Aici vom ajunge în curând să exclamăm surprinşi când vom vedea o faţă neschimonosită artificial, neuniformizată. Dar era vorba despre o carte...

Anonim spunea...

ce disperare !

Hiacint spunea...

@Anonim: ???

Alter Ego Blog spunea...

frumoasa lectura

ancussa spunea...

@Cristian Sîrb: Am remarcat de la bun început că era vorba despre o carte. Din păcate nu o să am parte de lectura ei prea curând sau poate, cu oarece noroc, librăriile de aici îi va face loc lui Mario Bellatin printre best sellers, dar mă îndoiesc. Astfel am continuat lectura fragmentului cu o altă relatare macabră.
Data viitoare o să port papion ca să par mai sobră.

Hiacint spunea...

Eu glumeam. Cancerul de piele e serios. Îmbătrînirea e ceva serios. Deindividualizarea e ceva serios. Nu au nevoie de papion. Glumeam, da, dar nu te luam în rîs.

cristians. spunea...

Ancuţule, cât sunt eu aici, no papillon needed. Eu-s măscăriciul de serviciu, jur că o să mă străduiesc să sparg orice tendinţă de excesivă sobrietate şi scrobeală, nu m-o făcut mama aristo. Uite, acum scriu CĂCAT. E OK? Deşi dau şi eu des în depresie şi sictir. Te rog, mai pofteşte, chiar dacă e pustie masa. Bem apă.

Ancussa spunea...

Eh, nu trebuie să ne căcăm. Unul nu aude cu urechea stângă, altul cu cea dreaptă, dar în final ne înţelegem. Nu mă pricep la bronzuri, iar de saloane nici nu mai pomenesc. De saloane cu marţipan am auzit, recunosc, sunt foarte bune. :)
Pace vouă.

cristians. spunea...

Noa, nu că vreau să te bag în tipare, dar cu tonul ăsta parcă îţi şede mai bine. Prea ai fost lămâioasă mai sus. Îţi revii, dar te tratezi, oder? :)

als spunea...

bine-ati facut, dle sirb, k i-ati sters postarea mamelucului anonim! e obraznicie sa intri pe blogul cuiva si sa-i ataci gusturile... ca si cum ai intra in casa cuiva care-ti deschide usa si tu-i spui, odata asezat pe scaun, 'vai da ce pictura oribila pe perete, dati-o jos va rog!'

cristians. spunea...

Dacă aţi apucat să o citiţi, e foarte clar de ce am şters-o. Nu prea mi+e plăcut să procedez aşa, prefer să arăt că pot contrazice şi polemiza, dacă e necesar. Uneori, însă, nu rămâne loc pentru asta. Insulta nudă cere doar o altă insultă. Poate că, dacă aş fi găsit şi eu una pe măsură, aş fi continuat. Nu-s în starea aceea acum...Altădată.