Cu asta voiam să spun, pe lîngă deja clasicele "lectura on lain", "ce să fac să nu-l pierd", "drama literară" că slăviţi cititorii întîmplători sunt pe cît de cultivaţi, pe atît de sentimentali. Pe ei vreau să îi anunţ, cu bucuria celui care-a dus la capăt o treabă pe care nu o regretă, că Zadie Smith nu a luat premiile alea degeaba. Că Dinţi albi aduce personajele nebune şi lumea cea mai pestriţă la înţelegere. Nu neapărat că sunt în armonie, dar-cumva- reuşesc să vorbească între ei, ca nişte oameni banali şi inofensivi, fără să se agreseze din atîta dragoste.Mie îmi cad cu tronc cărţile pline de coincidenţe, de fapt, am un cult al coincidenţelor. Asta trebuie să vină din partea superstiţioasă a familiei...Nu spun că meritul romanului stă în coincidenţe plasate ingenios sau în metafora "dinţi" care se arată în mod constant. Mă gîndesc că e mare lucru să scrii un roman masiv fără să te îneci la mal, fără să te duci la fund pe parcurs, fără să-l închidă cititorul de plictiseală. Dar nu ar fi prima oară.
Un interviu cu autoarea aici şi recenzia din Suplimentul de cultură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu