marți, 9 ianuarie 2007

Cu gîndul la trei romane

...să zăbovim asupra vremii mai întîi, fiindcă este atît de frig. Totuşi acesta nu-i frigul cel vesel care îmbujorează şi dă vise de pături calde-şi-vin-dulce, ci unul sec, bătrîncios, plin de nevroze. Mă îmbolnăveşte.
Pe frigul ăsta, prietenii mei, prezenţe diafane, încap toţi într-o cameră, se aşază cuminţi şi stau de vorbă. Poate că ar cere ceai. Îmi place să cred că se înţeleg şi că glasurile lor(pe unele nici nu le-am auzit vreodată) încălzesc camera mai mult decît caloriferul. Voiam să citească asta.

7 comentarii:

aglaja spunea...

eu in coltul din stanga cum intri pe usa, te rog :-))

pupici
o aglaje deloc modesta :-)

vio spunea...

i-ai bagat la gramada pe pipaibili si pe virtuali? :)
frumoasa atmosfera, sorry de frig.

Zaza spunea...

eu la aragaz, ca tot a zis republica ca nu gatesc :)

hiacint spunea...

pupici,aglaja(ba eşti modestă!)

şi cei virtuali sunt pipăibili...în principiu ;)

ei,cum să nu găteşti, zazo?

Zaza spunea...

@hiacint: parol! ;)

ionuca spunea...

"Pe frigul ăsta, prietenii mei, prezenţe diafane, încap toţi într-o cameră, se aşază cuminţi şi stau de vorbă." - ah, unde e Nicu Alifantis cu a lui Piata Romana nr 9? Ar merge de minune!

Huge hug!

hiacint spunea...

Hm, hm, fredonează ei :)

şi de la mine!