După miezul nopţii, la taclale şi speculaţii cu Vio despre Eminescu, amicii şi invidioşii, cu participarea originală a lui Suzi pe post de Maiorescu, asta după ce am închis bine uşa bucătăriei. A fost un cîmp de luptă aici, cu moarte lentă prin mirosuri şi gusturi dulci, greoaie, acre sau înţepătoare, cîmp unde căldura te înveleşte ca o pătură. Nicholas Cage fusese la tv şi mi-a trecut mie prin cap cum că personajul Eminescu este/a fost ca N.C.: îţi vine să îţi dai palme cînd vezi cum joacă, cum face toate nepotrivitele, cum îi ies toate pe dos. Aşa că aştept cu oroare filmul, teoriile, interpretările şi conspiraţiile fac sute de volume, cred. De poeziile lui, în jurul cărora se învîrt cărţile astea nu mai spun, nu ştiu cine le (mai) citeşte doar aşa, de plăcere.

Poza e a lui Dan Mititelu, aici are una sută fotografii din Iaşi. Dar spuneţi-mi, seamănă cu Iaşul vostru?