O cugetare ieftină: de la o vreme, singurul eu care-ți rămâne este cel care ai devenit.
Pentru că urăsc armonia socială simulată, înțelegerea de conjunctură - tribală și de clan, am devenit un intrigant. Ador să dezechilibrez găștile și să scandalizez gâștele ce, îndeobște, formează găștile. Muierile, în special, nu se pot lipsi de mica lor hoardă.
Prefer un confict deschis unui dispreț mocnit, camuflat - pe cât se poate - cu laude abundente, rostite cu precipitații, din vârful limbii.
Afară - păsări, câini. Nu mă tulbură cu nimic. Mă tulbură, însă, dialogul chinuitor dintre o „doamnă” și femeia care, deduc, e plătită să-i lucreze grădina. „Doamna” îi răspundea zilierei cu o superioară exasperare, în replici scurte, condescendente, din cale-afară de plictisite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu