N-aș putea zice că dau sfaturi proaste, dau sfaturi bune - mai ales când acestea sunt extrase dintr-o furie personală preexistentă. E ca și cum mi-aș da mie un sfat, dar după ce-a trecut necazul, atunci când toți devenim experți și știm perfect ce-am fi făcut dacă am fi știut ce să facem.
Când reușesc să mă indignez, dau cele mai bune sfaturi! Mă strămut complet în pielea pățitului și-i vorbesc ca pentru mine însumi - cu patimă și din cale-afară de „orientat” (cum zice corporatistul) pe problema sa.
Prin sfaturile mele prea apăsate, încerc de fapt să-l schimb pe Celălalt din temelii. Când nu-mi sunt ascultate & urmate, mă înfurii, devin coroziv.
Cioran (Caiete, martie/1972): „Toată viața am dat sfaturi în stânga și-n dreapta. Nimeni n-a ținut seama de ele vreodată. Curios e să vezi însă că, după ce au comis greșeala de care-i preveneai în ajun, oamenii vin iar în ziua următoare să-ți ceară sfatul.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu