Încerc să citesc, dar am uitat cum sunt vecinii (și viața la bloc): mi se adună pe sub ferestre, în familia completă, și clevetesc nestingheriți, iar eu nu pot urmări rândurile, ochii îmi fug odată cu mintea ce-mi regresează automat la nivel de înjurătură, înțelesul cuvintelor îmi scapă, cartea lui Jim Crace (Recolta) este orișicât grea, mlăștinoasă, cere liniște.
Oamenii nemerituoși ai vieții mele. Mi-au furat sufletul - e drept, pus de mine la îndemâna lor - pe care, altfel, l-aș fi dăruit cărților, lecturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu