Am de primit un disc vinil, comandat joi, deci va sosi mâine, și lucrul ăsta mă îmboldește către ziua de mâine - mă agăț de un disc ca să-mi urnesc sufletul ca să-mi urnească trupul. Muncesc pentru a-mi cumpăra câte un disc nou din când în când. Mă grăbesc acasă - dar nu măresc viteza - ca să-l ascult cu urechile, sufletul și pielea. Muzica discului, între pereții mei.
Acul acela sapă șanțurile gravate în forma sunetului - numai pentru mine. Îl șterg de praf cu peria de carbon, potrivesc acul, încep să respir cântarea. Camera se umple, e populată cu entitățile abstract numite note. Sorb liniștit din vin, whisky sau bere, îmi sprijin confortabil ceafa și privesc înăuntrul meu. Iată rostul zilei de mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu