Clipa lungă cât un cub de gheață

„Deocamdată, prefer să mă țin departe de postări și să îmi repet versurile lui Frank O’Hara: «E plăcut să te poți baza pe ceva/ simplu și real/ cum e să-ți fie dor de cineva». Da, încă mă mai bazez pe ceva simplu și real. 

Abia aștept să închei textul ăsta, să mă duc la fereastră și să mă uit în zare, «bând această strălucire numită whisky», cum zice Roberto Bolaño, gândindu-mă la cineva drag, gândindu-mă cu intensitate, măcar atât cât va rezista cubul de gheață din pahar. În loc de urgența de a posta ceva, prefer să rezist cât mai mult în aerul tare al amintirilor sau al realității din câmpul vizual.”
_____________
*fragment din textul lui Marin Mălaicu-Hondrari, publicat de Dilema Veche, nr. 768/8-14 noiembrie 2018.