Nu pot dormi cu lumina aprinsă (decât zbuciumat, cu plăsmuiri feroce năvălind în preconștient). Nu-mi convine ca partenerul de conversație să schimbe brusc (laș) subiectul, în plină fervoare a argumentației mele. Am nevoie de draperii groase la ferestre. Nu mă grăbesc să răspund la telefonul mobil, dacă mă aflu în miezul unei discuții cu altă persoană. Nu răspund la telefon în timp ce frizerița mă tunde, nu-mi permit să o întrerup (cu toate că ea nu ezită să schimbe o vorbă, câte un pic, cu fiecare membru al familiei dumisale, uitând apoi unde a rămas, de care parte a capului meu). Nu răspund nici când sunt într-o bancă, așteptându-mi rândul. Nu e nimic atât de urgent! De-aș fi șofer, nu aș răspunde la mobil conducând, intrând într-un sens giratoriu - cum fac atâția, și anume: chinuindu-se să țină aparatul cu mâna stângă, inexplicabil, la urechea dreaptă (sau invers). Nici măcar la semafor. Să sune până-i sare softul! Nu suport ticăitul ceasului în minutele de dinaintea venirii somnului, hainele largi sau părul meu când e dezordonat, în creștere...
4 comentarii:
Lumina aprinsă mă adoarme, mă irita oamenii care îşi lasă mobilele deschise în timpul şedinţelor anunţate, aş prefera să nu mai am celular, şoferii n-ar trebui să răspundă deloc la telefon când conduc, îmi plac draperiile groase şi catifelate, pernele moi, coafezele tăcute, oamenii care ştiu să asculte, detest umorul pe barbă celuilalt, sunt convinsă ca-i nimic decât agresiunea unui fricos urât.
Excelentă idee, condusul în sensuri giratorii. Făceam asta în Spania, cînd nu știam pe unde să ies, mă învîrteam pînă cînd îmi venea o idee. Spaniolii au o bogăție, a wealth de sensuri giratorii. (Dar și eu prefer fără telefon.)
Scuze că a durat așa mult până să aprob comentariile. Sunt mai binevenite decît pare.
hahaha, m-ai inspirat.
Trimiteți un comentariu