sâmbătă, 14 aprilie 2012

Omul cu pisici

Temperaturi exuberante ce-ți topesc încet ciorapii de nylon pe degetele lungi ale picioarelor până să ajungi acasă, mai ales dacă locuiești în căsuța din pădure, alături de cei 7 pitici, explicabil științific prin aceea că soarele s-a metamorfozat în mare sportiv și a prins obiceiul de-a alerga cu râvnă înainte chiar de propriu-i răsărit de-a lungul digului, călcând nesimțitoriu peste smocurile grase de măcriș, ca să scape de kilogramele în plus și de pisicile care - se vorbește - urmăresc tocmai acele femei ce umblă fără țintă, și umblă fără (să aibă nevoie) a ști încotro o apucă, amușinând mirosul tare, înțepător, marin, de bărbat pus pe hârjoană, cu ceafa zbârlită și toracele înfoiat, pregătit a (se) impune în fața concurenței. Vastă ceremonie regală pentru un minut de tăvăleală.

Lucrătorii forestieri se odihnesc pe marginea bătărorită și de lumină ferită a șanțului, la o bere ieftină, neluând seama la ce se petrece în preajma lor, pentru ei, hai să mori tu, nu există sexînsine, ci doar mlăștinosul hău dintre coapsele femeii, iar femeia are răbdare, trebuie să aibă, învârtind mereu cu linguroiul în mămăligă, ștergându-și prevenitor, la fereală, puținul ruj cu care își înviorase buzele la locul de muncă, îl așteaptă pe el să se întoarcă acasă și s-o azvârle dintr-o îmbrâncire în așternutul duhnind a lăbile picioarelor lui descompuse sub soarele (nefiresc de cald al) lui aprilie.

Niciun comentariu: