joi, 30 iunie 2011

She's the devil (căști obligatorii)

Eu zic că așa pe la două-trei noaptea, pe când stilul chiar nu mai contează și când „judeci”, mult spus, doar cu dependența ta străveche de bătaia pură a ritmului, moștenire de familie, ar merge puse măcar o dată piesele astea. Auzi voci la ora aia, șoapte, murmure, vocile care-ți mângâie cu miere și propolis preocupările legate de ținută și de mersul biped. Pășești dezarticulat, calci sucit, mă calci și nu simt nimic în degetele mustind de vin roșu. Aș izbi cu palma în podele, după model prezidențial. Răsuflu cu putere pe nas, inspir cu tact și cu nesaț praful ridicat în nări de propriile-mi tălpi încinse. Închid ochii, gâtul mi se mișcă în convulsii. Înainte, în lături. Buza de jos devine mai proeminentă, odată cu maxilarul împins cu îngâmfare în vânt, și-mi vine să întind asistenței încremenite, fluturându-l cu bucurie în inimă, degetul mijlociu. Degetele mijlocii. Două nu-s îndeajuns. Piesa vine pe sub dușumea, se amușină mai întâi cu organele interne, iar la urechi, în cele din urmă, ajunge insinuându-se prin tălpi, gambe, fese și ceafă.

Nu am nici o îndoială că Dj Baby Anne, She's The Devil (acid sound femeiesc, de clasă superioară, în nedeplinătatea facultăților mintale - 2005; ca orice acid, pornește de la bas simplu și se preschimbă pe parcurs în orăcăit isteric); apoi Plump DJs - Weighed Down - un alt fel de Eargasm, categoria grea, de prin 2003. Probabil, printre ultimele vestigii ale breakbeat-ului adevărat, con cojones.

Din aceeași „familie” acum în destrămare sub efectul infecției cu dub-step: The Crystal Method - true grit (deși este o piesă mult mai elaborată, mai spațială, mai sferică). Cornul acela acid, distorsionat, în care se suflă cu surdina pusă, menit să sune ca un muget înăbușit de junincă negestantă. Marca Crystal Method. Cât pot fi de recunoscător Cerului că m-am maturizat, am crescut, am apucat să dansez, am dansat ca un apucat, fix în epoca techno și nu în alta, și am scăpat de nostalgia edulcorant-țipătoare-sexual incertă a anilor 1980!

Și un bonus progressive house de-a dreptul superb, îmi veți mulțumi pentru descoperire, „you know the John Creamer & Stephane K sound - very deep, often dark and always sexy as hell”, și zâmbiți: 

Deep Dish ft John Creamer and Stephane K - I wish you were here

3 comentarii:

Hiacint spunea...

Ghici cine i-a ascultat jumate din astă-noapte :)

Cristian SÎRB spunea...

De ascultat! Muuult, repetat.

ancussa spunea...

Să știi că nici căștile nu prea mi-au fost de folos când le-am ascultat în timpul zilei. Dar acum, pe înserate e altă poveste, mai bine zis alt bas. :) Mi-a plăcut cum se înalță treptat și trainic True Grit.
Iar I wish you were here ... Jizăs Craist Supărstar! Mașina timpului pare acum inutilă. Mulțămim dară..