Bacalaureatul rămîne, totuși, un non-subiect, deși acum se revarsă de pe toate blogurile.
Întrebarea reală, dar rămasă nepusă (sau pusă doar de câțiva oameni cu bun simț, printre care și un cercetător al Academiei, Mirel Bănică), nu este: de ce nu (mai) luăm BAC-ul. Ci de ce ar fi musai să-l luăm? Chiar suntem cu toții apți de facultate? Câtă vreme răspunsul la întrebarea mea va fi, în România, în proporție de peste 50% - DA, sper (mă rog, chiar!) să avem parte an de an de aceeași promovabilitate scăzută. Altfel, mă tem că nu sunt șanse să învățăm a ne autoevalua corect.
Vinovați, dacă tot căutăm? Părintele - copilul - profesorul - sistemul. În ordinea asta. Nu Funeriu, nu Băsescu, nu Boc. Sistemul defect nu supraviețuiește fără acordul tacit al „părților”, fără ungerea periodică făcută cu pricepere, temeinic, prin părțile umbroase, de părintele „anxios” în legătură cu viitorul, pe care l-ar vrea cât mai „aranjat”, al odraslei (dacă ar putea să trăiască viața în locul plozilor, unii părinți nici că ar ezita, în timp ce alții le-ar cumpăra-o cap-coadă).
Poate dă Dumnezeu, dacă se ține cine trebuie să se țină de treabă, să-i fie scoasă odată din cap românului generic, tâmpit, nevoia asta compulsivă de diplome universitare; îngâmfarea fluturării diplomelor obținute (de altfel, la limită) în universități populate cu profi decrepiți de tineri, încuiați, fixiști, fără operă de cercetare, fără activitate academică; instituții conduse de clanuri familiale mediocre și situate, ca valoare, recunoaștere și eficiență, în clasamentele mondiale, prin preajma locului 500!
Întrebarea reală, dar rămasă nepusă (sau pusă doar de câțiva oameni cu bun simț, printre care și un cercetător al Academiei, Mirel Bănică), nu este: de ce nu (mai) luăm BAC-ul. Ci de ce ar fi musai să-l luăm? Chiar suntem cu toții apți de facultate? Câtă vreme răspunsul la întrebarea mea va fi, în România, în proporție de peste 50% - DA, sper (mă rog, chiar!) să avem parte an de an de aceeași promovabilitate scăzută. Altfel, mă tem că nu sunt șanse să învățăm a ne autoevalua corect.
Vinovați, dacă tot căutăm? Părintele - copilul - profesorul - sistemul. În ordinea asta. Nu Funeriu, nu Băsescu, nu Boc. Sistemul defect nu supraviețuiește fără acordul tacit al „părților”, fără ungerea periodică făcută cu pricepere, temeinic, prin părțile umbroase, de părintele „anxios” în legătură cu viitorul, pe care l-ar vrea cât mai „aranjat”, al odraslei (dacă ar putea să trăiască viața în locul plozilor, unii părinți nici că ar ezita, în timp ce alții le-ar cumpăra-o cap-coadă).
Poate dă Dumnezeu, dacă se ține cine trebuie să se țină de treabă, să-i fie scoasă odată din cap românului generic, tâmpit, nevoia asta compulsivă de diplome universitare; îngâmfarea fluturării diplomelor obținute (de altfel, la limită) în universități populate cu profi decrepiți de tineri, încuiați, fixiști, fără operă de cercetare, fără activitate academică; instituții conduse de clanuri familiale mediocre și situate, ca valoare, recunoaștere și eficiență, în clasamentele mondiale, prin preajma locului 500!
În toți anii trecuți, dacă vă amintiți - când cu inflația aceea grețoasă de note de 10, încasate de elevi slabi sau de putori notorii (acum tac chitic), care nu s-au întâlnit decât ocazional cu 8-ul în tot liceul - nu a stat nimeni să plângă, să se autodenunțe în public, măcinat de-o subită și irepresibilă vinovăție, că ar fi obținut BAC-ul pe nedrept (prin copiat, uns profesori din comisie, ș.a.). Așadar - ziariști „dramatici”, avizi de rating, părinți indolenți, pe alocuri deliranți, elevi ipocriți, politicieni sfertodocți - scrieți, plângeți, jeliți, lacrimile vărsate ajută la cicatrizarea plăgilor și atenuează presiunea cardiacă ridicată! Atât am avut de spus.
7 comentarii:
E o reactie in lant. Parintii isi educa odraslele sa vaneze diplome, note de 10 si 9, uitand sa le spuna ca ar trebui sa-si formeze si o cultura generala. Profesorii pun notele astea cat mai mari si lasa orice individ sa termine o scoala din motive cat mai variate, de la nepasare, „asa e sistemul”, la frica/lehamitea(?) de a nu da socoteala parintelui/directorului, etc. Statul nu da doi bani pe educatie, copilul imita ceea ce vede acasa, la prieteni, colegi, televizor, invatandu-i in timp pe altii toate aceste lucruri. What goes around comes around.
Vedem la televizor/citim prin ziare/bloguri statistici, motive, vinovati, pentru ca la anul sa o luam de la capat. Chiar schimbam ceva prin asta, chiar ne pasa de situatia din tara sau BAC-ul e doar un subiect „senzational” al momentului?
NU, nu toti trebuie sa luam examenul acesta, nu avem nevoie doar de absolventi, dar ne va lua mult sa ne trezim la realitate. Daca ne vom trezi vreodata. Pana atunci ... fericiti cei saraci cu duhul.
Dragă BlaueLola, acces gratuit - DA. Promovabilitate obligatorie pentru toți cei cărora li s-a garantat accesul gratuit la învățământul de masă - NU.
E una să susțin eu, ca „intelectual”, că nu e musai ca toată prostimea să ia un BAC și alta ar fi dacă aș pleda pentru interzicerea accesului la BAC al plebei. E o mare diferență.
Selecția valorilor trebuie să funcționeze chiar și în democrație. Meritul nu trebuie coborât pe scara criteriilor.
În sfârşit un comentariu de bun simţ! Bravo, Cristian!
Cum? E primul meu comentariu de așa natură? Stranie formulare!
!!! te rog să mă ierţi, am fost ambiguă; primul comentariu de bun simţ PE ACEASTĂ TEMĂ am vrut să spun (dintre cele pe care le-am citit pe bloguri şi ziare, puţine)
Trimiteți un comentariu