vineri, 8 iulie 2011

Milagros

Zilele trecute am citit că un om a ajuns la spital în ultimul ceas, după ce măseaua umflată pe care a lăsat-o să treacă de la sine a ajuns o infecție toracică de toată frumusețea, cu o rată a mortalității de 80% (el a fost operat și trăiește, iar asta nu se cheamă miracol, ci chirurgie). Cred că 8 din 10 români ar înjura doctorii și-ar prefera să se trateze cu usturoi, țuică și ce pastile antice mai au prin dulapuri. Există și susținere scrisă pentru asta. Sper că aveți simțul umorului, voi cita acum din Asul verde, nr. 85, 2011:

„Cancer. Se amestecă următoarele ingrediente proaspete: 500 g unt de casă (nesărat). 500 g untură (nesărată), 500 g miere polifloră, 500 g lămîi (cu tot cu coajă), tocate mărunt, 500 g cafea măcinată (dacă tensiunea este mărită, se vor folosi doar 250 g cafea). Tratamentul începe imediat, cu cîte o lingură de amestec, luat cu 30 de minute înaintea meselor principale. Nu se va face nici un alt tratament în paralel.

Acesta este un tratament primit prin corespondență de la o doamnă care se recomandă dr. Eu nu știu cum mai îndrăznesc bolnavii de cancer din România să mai sufere atîta, cînd leacul e în orice bucătărie. Cum a putut T. să sufere atît de mult, cu lacrimi de furie și de rușine în ochi, cînd avea toate astea în curte, la îndemînă? Și apoi să moară.

Mi se pare o iresponsabilitate enormă să publici asemenea lucruri, care sunt jignitoare pentru suferința și durerea unor oameni, care alimentează credințele iraționale și profită de disperare și de frică.

12 comentarii:

Cristian SÎRB spunea...

Ați văzut unde era leacul? În mierea polifloră. Îmi place că, la noi, există o mână (bună) de oameni cărora li se pare că trăiesc dacic, înconjurați de plante, albine, soare. Brânză, barză, viezure, vizuină, trezorerie, zona zoster.

Susțin că beau apă din urma copitei calului, fac sex doar când Luna e în ultimul pătrar, își sărută câinele ciobănesc în cur, ca să le meargă bine tot anul, își fac cruce cu limba-n gură, pisează, toacă, infuzează. Adevărați daci!

capricornk13 spunea...

:( ce trist si ce incredibil...
din pacate mie mi-a povestit un medic ce opereaza cancere ca asa si-a pierdut o pacienta... a refuzat operatia si s-a apucat de alternative :(

Hiacint spunea...

E în continuare șocantă suspiciunea oamenilor față de știință și încrederea infinită în alternative. Dar cred că știu ce e, de fapt: adevărul doare, că mori, că suferi, că nu ai șanse, speranța în schimb, miracolul...îmi amintesc de-o vreme în care revistele erau pline de „povești adevărate” cu oameni care-au văzut semne pe cer, în aer, în staul la vite. Eh, văd că asul verde&formula as păstrează tradiția.

Revenind la subiect, eu nu cred că ar risca cineva să intre într-un trial pentru alternativele astea, ca să fie clar cît e placebo și cît e...altceva. Așa cum pentru trial la medicamente se face o grămadă de zgomot, proceduri, suspiciuni (din nou, mai ales în isteria din Ro, a se vedea povestea cu vaccinurile), controverse...așa cum pentru tehnicile psihologice se fac sute de studii de caz, iarăși controverse, suspiciuni, neîncredere. Dar pentru naturiste nimic. Nimeni nu le cere nimic, sunt ca și cum ar veni direct de la Dumnezeu: de nechestionat.

Cristian SÎRB spunea...

OK, dacă vorbim despre suspiciunea față de știință, schimbăm un pic macazul. Nici eu nu sunt un fanatic al științei, ceea ce nu înseamnă că îndemn la primitivism sau pășunism, sau tracocentrism, ca să-mi continui halucinația de mai sus!

Sigur că TREBUIE să păstrăm mereu o doză de îndoială față de TOT. Dacă mă îndoiesc de Credința mea, fie-mi permis să mă îndoiesc și de „cuceririle tehnico-științifice”, că nu le-a ridicat încă nimeni la rang de religie.

Hiacint spunea...

Ziceam doar că primele sunt supuse probelor, în timp ce leacurilor și celor care le vînd cu seninătate nu le cere nimeni dovezi.

Nu stiu cine-i fanatic al științei, poate doar cei care stau pe margine și visează science-fiction, nu cred că un om care vede cîte erori poate face și o ia mereu și mereu de la capăt vrînd să îmbunătățească ceva își mai permite să fie fanatic. Tot ce poate fi e umil.

Mă tem că nu-i halucinație, ci realitate. Ai auzit tu vreun dac să se întrebe cum funcționează cutare amestec sau de ce trebuie să bea pipi ca să se facă bine? Nu are nevoie să întrebe, crede și nu cerceta, nu?

Cristian SÎRB spunea...

Nici o problemă cu cei care visează! În vis se strecoară mereu o anumită doză de transcendență. Mai scăpăm de calcule, formule, prejudecăți.

Anonim spunea...

Șod mai ești cu comentariile legate de știință...

Când vii la Ineu?

/rs

Anonim spunea...

hm, poti te rog sa imi spui in ce ziar ai citit cele mai de sus, eventual un link?

Hiacint spunea...

Anonim, am scris: Asul verde, nr. 85, 2011.

Cristian SÎRB spunea...

Îs șod defensiv. E un mecanism de apărare, șozenia mea. :)

tigara electronica spunea...

pai la serviciile medicale oferite la noi in tara, sincer...nici nu ma mir ca se trateaza oamenii acasa cum pot si cu ce pot .

Cristian SÎRB spunea...

Corectă și poziția de mai sus! Este în mod sigur unul dintre motivele (pe lângă cel al unei educații încă tributare gândirii primitive) pentru care mulți români abandonează roadele chimiei industriale în favoarea botanicii din fundul grădinii... Nu putem spune că nu-i înțelegem și pe ei.