luni, 17 mai 2010

Rădăcini în casă

Dacă m-am tot întrebat cum (se face că) rezistă unii în cloaca asta cu nume de țară, inapţi pentru răzvrătire, dar mereu răstindu-se de pe poziţii oarecum reacţionare (există şi un tradiţionalism al mizeriei) la cei care ”numai se lamentează şi nu pun mâna” (să ce?), amenințându-le (lor, inapților) cursivitatea dulcelui chin al sevrajului... Ei, tranchilizaţii, susțin că  rezistă "văzându-și de treabă". Eu zic că, de fapt, dorm, dorm profund, narcotizați temeinic cu minciuni încă de mici copii. Pace lor, aşadar! ”Totul poate fi îndurat - ne asigură H. Miller - dizgrația, umilința, sărăcia, războiul, crima, ennui - în speranța că ceva se va întâmpla peste noapte, un miracol, care va face viața suportabilă.”

Îmi propun (iarăși!) să mă abțin de la bârfele de birou. Rememorarea lor, acasă, mă otrăvește. Nu-mi fac deloc cinste. Însă, la birou, mă abandonez lor cu vulgară artă. Împroșc în toate direcțiile ca un țap măcinat de ideea insuportabilă a propriului insucces. Unul dintre acei jalnici ”M'as-tu vu”.

Dacă mi-aș putea înfrâna mai bine ciuda asta că altul are, că altul primește înaintea mea, în detrimentul meu...

Nu știu ce este afară! Între afară și mine cade, în fiecare seară, perdeaua asta verde. Aud lătrat de câini, ghicesc că trebuie să fie câini plicticos de ordinari; câini din vecini. Bătrâni. Însă, cu adevărat, ceea ce se petrece afară îmi scapă întru totul. Poate fi (ceea ce aud) o coloană sonoră încropită, pusă în mod repetat, în cinstea mea, la megafoanele crepusculului. O înscenare audio menită să simuleze exterioritatea.

Drept e că mi se întâmplă des, suspect de des, să visez diavolul, care poate să se ascundă în detalii, cum ar fi un număr de-al său, de necitit, de nepronunțat, sau în dosul unor dorințe personale - abia camuflate. Diavolul știe să-mi dăruiască cea mai palpabilă falsă impresie a independenței. El te poate face domn și neatârnat de alții, dar simbriaș lui și numai lui.

Toate rădăcinile mi-s prea adânc înfipte în casa asta. Mă preschimb pe dată într-un simptom ambulant, când întrezăresc cât de vaga perspectivă de-a locui în altă parte. Până și consistența pielii mi-e alta. Iat-o: irascibilă, se dezhidratează, se descuamează sau, dimpotrivă, se îngrașă, întorcându-mă în câteva ore la vârsta adolescenței. Acneea dă bine, măgulește, de la niște ani în sus. Abate puțin atenția de la firele albe și de la crestăturile de expresie dintre sprâncene.

Câtă vreme perdeaua mea verde va continua să cadă la șase ale serii peste fereastră, despărțindu-mă de afară, diavolul se va mai strecura în visele mele cu propuneri (concrete sau aluzive) de-a mă ”preamări”. Mare și netributar semenilor. Eu - stăpân pe mine. El - stăpân peste dorințele mele. Diavolul se ospătează cu dorințele mele. Are mereu la îndemână gadget-uri și alte cărți, pe care mă ajută să le ”merit”, să le obțin.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Bună Ziua
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea, să ne acorzi un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul radiowhisper_com sau un email radiowhisper_com@yahoo.com pentru a discuta mai multe.
Mulţumesc,www.radiowhisper.com
Cu stimă Vlad!

Rares spunea...

Câteodată mi-e foame, alteori mi-e greaţă post-dezmăţ. Uneori mi-e frică, sunt reacţionar de vitrină, sunt laş, curb, moale şi inofensiv. Câteodată sunt erect: surprind, înţep, îndrept. Sunt, probabil, un alt oarecare.

Cristian SÎRB spunea...

Nu condamn laşii. Ci numai laşii care se simt deranjaţi din laşitatea lor comodă de faptul că alţii (oarecare) mai şi protestează - zgomotos sau elegant. Nu contează. Ideea e că se răzvrătesc şi fac valuri. Nu mereu cu rezultate notabile, dar îi prefer pe aceştia adormiţilor întru laşitate!

anca giura spunea...

Mi-am tăiat de două ori ``rădăcinile din casă``. Prima oară după ce crescuseră optsprezece ani. Am crezut că nu voi fi în stare, dar am făcut-o. Sunt pe punctul să-mi tai a treia oară alte rădăcini. E cam ca şi cum ai naşte singură pe câmp şi ar trebui să retezi cu dinţii cordonul ombilical. E dur.


Am două sfaturi:
-retezaţi-vă rădăcinile toxice, orice-ar fi.
-aveţi grijă că rămâneţi cu o cicatrice din care ies muguri mereu. Rădăcinile astea nu mor de tot niciodată. Toaletaţi rana continuu, veţi supravieţui. Nu strică şi un nou altoi.

Ancussa spunea...

Mai e clubul celor care nu pot prinde rădăcini nicăieri, club al cărui membru am aflat că sunt dintotdeauna. :)

Cristian SÎRB spunea...

Io-s din acela rădăcinos din fire. Până la o anumită vârstă am fost făcut să devin un tradiționalist feroce. S-a petrecut apoi un declic de care nu-mi mai amintesc cu exactitate. Nici de originile lui. Atunci când am descoperit libertatea, libertinajul, promiscuitatea, nepăsarea și farmecul orelor târzii. Și-am văzut că, pentru o anumită etate, era cel mai potrivit drum. Din asta, m-am ales astăzi cu liberalismul meu un pic cam radical, dar nu cu totul rupt de reacțiune.

Maria Magdalena spunea...

Deacord cu tine, exista persoane care nu prind radacini nicaieri si persoane care da. Asta este viata.

Cristian SÎRB spunea...

Asta este...