Editura împlinește 20 de ani. Cred că nu am mărturisit-o public niciodată: Humanitas este dintotdeauna editura mea de suflet. De fapt, nu e un lucru întâmplător: Humanitas este prima editură privată, de mare ținută, din viața mea post-decembristă. Când mă gândesc la sau când vorbesc despre Humanitas, nu mă las afectat în nici un chip de elitismul (antipatic unora; multora) patronului său - Gabriel Liiceanu. Elitismul neascuns al lui Liiceanu s-a mutat, benefic, în rafturile cu cărți marca Humanitas. Cititorul pretențios a ieșit câștigător.
Îndrăgesc din primele sale zile, la această mare editură, superbia selecției de carte, grija pentru seriile tematice și de autor, seriile civice, seriile antitotalitare, coerența publicărilor, inegalabilul gust estetic al coperților. Humanitas nu a publicat nicicând în grabă, sau lăsând să se întrevadă că ar fi mânată din urmă de obsesia întrecerii, nu a promovat traducerile pe genunchi, cum procedează și astăzi mai tinerele concurente de pe piață, doar de dragul de a prinde acel prime time.
H.-R. Patapievici discuta în seara asta de joi, 6 mai, cu G. Liiceanu, printre altele, despre înfățișarea cărților din ziua de azi. Într-un acces de onestitate, spre desfătarea mea, H-R.P. a mărturisit, literalmente, că ”detestă” tipăriturile care nu păstrează ”oglinda”, adică acel spațiu lăsat în alb, care conferă eleganță paginii și (dumnealui îi) permite adnotări, între capătul rândului scris și marginea colii de hârtie. Tocmai citesc Memorialul mînăstirii (Polirom), una din acele ”detestabile”, grosolan legate apariții editoriale, strivindu-mi buricele degetelor cu un volum îndărătnic, ce refuză să stea deschis!
14 comentarii:
Si eu sunt fan Humanitas, cred ca am cheltuit zeci de milioane pe carti. Insa, acum, pot spune, ca au inceput sa apara si alte edituri dornice sa faca treaba buna. Ce-i drept, cartile care ma interesau pe mine, erau publicate aici. Totusi, nu poti sa remarci ca fontul este imens pentru niste carti care pot fi mult mai usor imprimate. Nu poti sa remarci ca pretul este enorm in comparatie cu alte edituri, dar asta e, prima iubire ramane...
Prima iubire a trecut cu bine peste prețul mereu în creștere, cum bine remarcai. :)
Eu, și la o străfulgerare de gândire, dacă e să compar cu repeziciune cărți provenind de la diverse ”case” editoriale, îmi amintesc cu recunoștință corpul de literă net mai prietenos practicat de Humanitas, îmi amintesc cât de lin curge lectura mea cu o carte Humanitas în mână.
Iar alte edituri, recte Polirom, drept e că încearcă.
Humanitas era și este cuibul meu liberal.
Hah, pentru vorbele astea ar trebui să-mi fac public un IBAN, poate-mi transferă patronul niscai sume. :)
Mda, iar eu îmi amintesc superba primă librărie Humanitas din Cluj în curte cu Centrul C. Francez. Intimă, albă, caldă. Bursa de studentă nu-mi ajungea însă numai de vreo două-trei titluri...dar puteam citi şi acolo noutăţile, ronţăind o pâine graham şi un pumn de cireşe. Simţeam o minimă frustrare, dar nu incomodă, căci în 1995-2000, imensa majoritate a colegilor mei nu-şi permitea cărţile H. Le doream prin urmare de două ori mai mult. Le visam, le preţuiam.
Cât despre logotipul ``Humanitas`` întotdeauna am considerat că era cel mai bun cu putinţă.
Mda, si eu am primit cadou un volum elegant din Maestrul si Margareta aparut la editura voastra de suflet, versiunea costisitoare (cartonata). Dupa ce am parcurs primele 40 de pagini, un calup de 18 pagini a alunecat marsav, precum patronul editurii voastre de suflet, pe podea (indeobste citesc o carte cu mai multa prudenta decat as dovedi in manipularea unui buchet de mimoze).
Parca in Usa interzisa, printre dumicatii de mici si antidepresive, Liiceanu inchina un panegiric ultraelitistului Cocosat, mestesugar parasutat de Dumnezeu Fiul pe pamant sa prepare mici, la botul avionului, in Baneasa.
De asemenea, noi, cei care urmarim cu sufletul la gura noile aparitii editoriale, exultam la fiecare jumatate de an cand Humanitas re-editeaza "Despre limita". Desigur, la ultima editie a Kilipirim se vindeau cu 9.9 ron doua editii distincte din "Despre limita" aparute in anii `90 si alte 3 aparute din 2000 pana in prezent. Editura de suflet propune acum inca o reeditare; dar ce daca rafturile din librarii trosnesc la raionul de "Peratologie" sub greutatea prodigiosului tratat?
Are vreo importanta faptul ca lucrarile de referinta (e.g Etienne Gilson cu studiile despre tomism, Toynbee cu "Studiul asupra istoriei" etc) aparute la Humanitas in anii `90 nu s-au mai re-editat, daca acest sacrificiu minor inlesneste iesirea din tunel a vagoanelor de re-editari din "Despre limita"? Probabil nu.
Sa mai comentez problemele legate de cele doua editi ale Jurnalul unei fete greu de multumit, Jurnalul lui Sebastian, sau problema absentei unei editii complete a Schimbarii la fata a Romaniei - editie care exista in spatiul francez?
Dar despre faptul ca editura Humanitas in 20 de ani de existenta, in pofida profiturilor considerabile, nu a achizitionat nici pana in ziua de azi o tipografie? (Cartile aparute la editura voastra preferata nu sunt scumpe din ratiuni ce tin de o politica inchipuit elitista; sunt scumpe datorita faptului ca editura nu detine o tipografie, situatie ce conduce la cheluieli suplimentare reflectate in pretul final).
Apoi, voi ati tinut vreodata in mana o carte aparuta la Gallimard sau Flammarion? Sau ati intrat vreodata intr-o librarie din spatiul cultural occidental francez? In aceste librarii veti gasi volume in perfecta stare din anii `70. Volumele din biblioteca mea aparute la Humanitas in urma cu 14-16 ani au inceput sa se ingalbeneasca si trosnesc la deschidere.
In treacat fie spus, daca tot ai amintit de "superbia" editiilor:
i)mi se pare o grosolanie sa mazgalesti cartile (orice notita oricat de savanta nu este mai putin o mazgaleala); ergo, spatiul care mi-ar putea servi notitelor imi este indiferent (de altfel adnotarile pot fi facute elegant pe caiete si ordonate dupa bunul plac).
ii)un volum care refuza sa stea deschis este un volum pe gustul meu. Daca deschiderea este prea mare, la sfarsitul lecturii vei constata aparitia unor riduri detestabile pe cotor. Indeobste imi place sa pun in biblioteca un volum citit pastrand o stare similara cu cea pe care o avea cand l-am cumparat.
Cat priveste seriile de autor, colectiile de toate soiurile etc. ele nu constituie specificul editurii Humanitas. Banuiesc ca esti de acord ca Polirom a pus la dispozitia cititorilor o serie foarte eleganta din opera completa a lui Borges (exista multe alte exemple si de colectii si de edituri).
P.S Nu avem o editie decenta din Montaigne (cea din anii 70 este incompleta si prost tradusa); Leviathanul lui Hobbes (nah, ca Humanitas oricum prefera dreapta stangii, de aceea Liiceanu ar face indigestie daca ar pune in circulatie Gramatologia lui Derrida de exeplu), nu a avut nicio traducere romaneasca in 350 de ani- in schimb avem colectiile de autor Coelho si TRU. Etc.etc.
Pff.
``Abadonna, era să te îmbrăţişez pentru francheţea pe care n-am avut-o eu``...asta până mă lovişi în ce-am mai sfânt, ``mâncaţi-aş``...
Sigur că am auzit de Gallimard, este marca mea de şampon, iar aialată este crema mea de noapte, mişto mărci, ``face bine la ph amândurora``( sau cum se declină astea,... să moară limbistica mea!).
Şi acuma în ce vrei să ne luptăm? În săbiile jargonului sau în floretele pragmaticii limbii franceze? Et, pour l`instant, etes-vous aussi gentil(le) a vous decliner l`identite de genre?
Şi toate ca toate, că m-ai jignit pe mine, ca me fait rien, je vous assure, ...dar Cristian, care e un minunat cunoscător de franceză, chiar n-o merita. Donc...
Cât despre calitatea legării cărţilor H, da, măi, ai dreptate. Eram pe punctul s-o spun. Dar vezi tu, forma în care o spui contează.
Şi în fine, mai verifică-ţi diacriticele, nuanţările, punctuaţia dacă tot ai instituit religia perfecţiunii pe aici, zic şi eu ca o imperfectă de rând către Luminăţia Ta. Şi pune, maître ou maîtrese, numele cărţii sfinte ``M&M`` între ghilimele. Je vous en pris, au nom de la literature russe, quoi...
Pff, jenant, nu? Ei, abia acum am priceput ce editură demnă de tot disprețul obișnuiam să o consider a-mi fi una ”de suflet”, favorită, preferată. Fără glumă acum: niciunde nu am afirmat că ar fi cea mai bună. Deși, mai bună ca Humanitas nu-i alta. :) Asta însemnând că locul de ”cea mai bună editură românească” nu este încă ocupat. Oricum, ceva îmi spune că nu Polirom va fi aceea...
Bine, am priceput (și o să-i transmit și lui Horică) ce sacrilegiu e să notezi pe marginea paginii. Și mai ce era? Ah, da: îmi cer scuze că Humanitas a avut nesimțirea să nu-și cumpere nici până azi o tipografie, vânzând astfel cărțile la, nu-i așa, un preț prohibitiv.
Flammarion și Gallimard? Bineînțeles că nu am auzit. Cine a regizat filmele astea? Cum de ne-au scăpat? Ce zici, Anca G?
Culmea e că eu nu am nici o problemă cu multele volume Humanitas deja citite si rânduite frumos, fără urme vizibile de lectură agresivă, în raft. În schimb, sunt la al nu știu câtelea, tipărit la Polirom, care abia se deschide, deci nu că nu ar sta deschis, dar abia se întredeschide! Credeam că mai nou s-au mai modernizat, dar nu: „Pastorala americană„ a trebuit să o prind în menghină! Iar fonturile acelea... Banale, de ziar comunist. Inculsiv la cartonate! Apropo de astea din urmă: la „Cartea șoaptelor„ cred că anumite tiraje au fost trase după ce un angajat tipograf a scuturat bine tușurile isprăvite. E inadmisibil să iasă cu paginile atât de palide, la prețul acela! Cu tot cu tipografie proprie, dragă Polirom...
Fără îndoială, faptul că Montaigne, Hobbes, Derrida nu-s în întregime traduși la noi este vina lui Liiceanu. Am notat și asta.
Cred că ”vagoanele de editări” (nu știi tu dacă-s vagoane) ale lucrării ”Despre limită” se pierd neobservate (eu, unul, nici nu o remarc pe raft) între vagoanele generoase de alte titluri. Spre deosebire de alte case de editură, care trăiesc din cărți cu vampiri și tâmpenii de-ale lui Brown, Humanitas face mult mai puține compromisuri de acest gen. Cărțile de acum 15 ani, de la TOATE editurile arătau destul de îndoielnic sau se țineau greu în țâțâni.
Cât despre orientarea politică, doar știi bine că noi, ăștia de dreapta, suntem niște înguști notorii, citim doar maculatura care e pe gustul nostru burghez. Nu suntem prea curioși de înțelepții stângii. Trăiască prietenia între popoare!
Mulțămim de vizită, totuși.
De ce au impresia unii că dacă îi pomenești românului de editura Gallimard va crede că îi vorbești de ciuperci umplute? :))
Pentru cei care încă mai păstrează o dragoste mare pentru editura Humanitas și momentan nu au un loc de muncă, vă anunț că librăria Joc Secund din Timișoara angajează librar.
Îi sunt datoare Humanitasului pentru două lucruri: mi-a făcut cunoștință cu C. Noica și m-a făcut să înțeleg că nu voi avea niciodată succes în lumea comerțului.
Ancussa, te așteptasem. La un pahar de sirop din éditions Albin Michel.
Acum, admit ca a ales i). In acest caz, recunoaste ca standardul Flammarion sau Gallimard este superior celui Humanitas. Daca monseniorul este un elitist va recunoaste ca aceasta diferenta se datoreaza unor cusururi ale volumelor aparute la Humanitas. Acum poate sustine: Humanitas furnizeaza cele mai elegante volume dintre editurile romanesti, dar aceste volume nu sunt inca la fel de elegante precum cele de la Flammarion sau Gallimard. Cum scriam mai sus, calitatea unui elitist este aceea de a nu accepta compromisuri in privinta calitatii. Acum, monseniorul nu ar trebui sa-si faca griji asupra calitatilor editurii Humanitas, care sunt evidente si stabile, dar trebuie sa se ingrijoreze de cusururile care il impiedica sa puna editura Humanitas pe picior de egalitate cu una dintre editurile franceze sus-mentionate. Adica sa fie atent la cusururi si sa manifeste o nemultumire permanenta cu privire la defectele celei mai bune edituri romanesti. Un elitist nu se concentreaza asupra calitatilor, cat asupra defectelor si a modalitatilor in care acestee defecte pot fi eradicate. In fond te simti ca atunci cand esti imbracat impecabil dar manseta ascunde o pata aproape invizibila, pe care o crezi vizibila din satelit si care te obsedeaza si-ti ruineaza seara. Insa in aceasta situatie un post duios, cvasilacrimogen scris cu degetul tremurand pe tasta umeda de transpiratia emotiei este deplasat. Si cam in acest punct am intervenit eu..
Desigur, daca ai mancat covrigi cu susan la 17 ani in curtea unei librarii Humanitas privind cel mai frumos apus de soare al vietii tale, atunci amintirea va avea o incarcatura sentimentala considerabila. Dar e vorba de o circumstanta intamplatoare. Paginile cartilor de la Humanitas se ingalbenesc in continuare in biblioteca si volumele trosnesc la deschidere (ceea ce nu se intampla cu volumele de la Gallimard & Flammarion: e drept, am unele din anii `60 care au ingalbenit , dar si-au mentinut elasticitatea).
Voiam sa mai adaug ceva?
P.S. O elitista ar gasi redundanta orice intrebare privind sexul unei persoane care intrebuinteaza nickul Abadonna. Fiind un mediu electronic nu simt imboldul de a ma prezenta altfel decat sub aceasta identitate fictiva. Repet, am ajuns azi (ieri) absolut intamplator aici.
P.P.S Ce am scris mai sus se mentine si cu privire la menestrelul Liiceanu. Nemtii, care inca mai au un apetit oarecare pentru fenomenolgie, nu comanda tiruri pline cu tratatul de peratologie al distinsului si elitistului fenomenolog autohton - de altfel nici nu exista vreo traducere in limba lui Schiller. Ceea ce spune multe despre cotele sufocante ale gandirii celor elogiati de gloate in romania (mda, am cunoscut babe cu 4 clase care baleau dupa Liiceanu)in raport cu standardele culturale internationale. Dar ma plictiseste sa mai intru in detalii.
P.P.P.S. Nu crezi ca am dreptul sa fiu iritat de faptul ca cea mai mare editura din Romania intarzie unele traduceri esentiale? Acelasi argument de mai sus: compara colectiile noastre cu cele occidentale (Maistre, aproape nimic, Hobbes, nimic, Spengler (Declinul Occidentului a aparut tradus dupa traducerea frantuzeasca din germana la o editura obscura din Craiova)& multi altii). Doar nu vrei sa transfer asteptarile mele editurii Goarna de Argint.
P.P.P.P.S Este posibil sa te enerveze volumele de la Polirom la fel cum ma determina pe mine volumele de la humanitas sa scriu asemenea posturi (se intampla totusi foarte rar). Pe de alta parte, obiectiv vorbind, Polirom mi se pare ca le sufla in ceafa. Cei de la Polirom nu au extrem de multe merite: nu au tradus mare scofala; 80% din aparitiile lor sunt reeditari. Dar pun in continuare in circulatie titluri esentiale.
* nu ma dau in vant dupa diacritice.
Hold your horses Mme/Mlle Giura; primum: ma aflam intamplator prin trecere pe acest blog si tonul duios al postului s-a suprapus peste sechela datorata automutilarii recente a unei carti care imi place foarte mult. Intamplator volumul in cauza a aparut la Humanitas. Atat.
Secundo: nu am tagaduit faptul ca monseniorul ar fi toba de franceza; m-am referit la calitatea strict fizica a volumelor de la Gallimard & Flammarion (aveam intamplator in campul vizual cateva volume frantuzesti aparute la Flammarion & Gallimard)in raport cu cele de la Humanitas.
De fapt nu este numai atat. Monseniorul m-a enervat si editura Humanitas ma irita inca dinainte de funestul incident. Dar incep cu o intrebare simpla: voi trei (Mme/Mlle Giura, Monsegnor & Ancussa) ati invatat sa faceti glume la aceeasi scoala inalta a umorului snob? Este o observatie de bun simt: spiritul cu Gallimard vs. sampon, productii cinematografice, ciuperci umplute pare sa va produca delicii francofile dintre cele mai rare daca ati insistat sa-l repetati tustrei.
Dar cum ziceam, monseniorul m-a enervat; la fel si Humanitas.
Monseniorul a sesizat "elitismul" editurii Humanitas. Intr-o acceptie lejera elitismul presupune a dori ce este mai bun fara a face, posibil niciodata, rabat de la acest standard. Definitia este mult prea generala dar suficienta pentru discutia de fata. Prin "mai bun" se subinteleg notiuni precum mai bun din punct de vedere calitativ si nu neaparat mai mult, mai dichisit, mai cu gust etc. etc. tinzand toate spre superlativ. Daca monseniorul gaseste elitismul drept o calitate a editurii Humanitas, inseamna ca este la randul lui elitist cel putin dintr-un anumit punct de vedere ori tinde sa fie elitist. Numai elitistii sau cei care tind spre acest statut pot gusta (cu pofta, ca in cazul de fata) aceasta calitate.
De aici nu deducem ca monseniorul este un elitist oarecare. Un elitist alimentar tinde sa consume numai alimente verificate, crescute cu atentie de razele soarelui de la miezul noptii etc. Dar elitistul alimentar s-ar putea sa aiba standarde mediocre pentru vestimentatie sau carti. Un elitist integral gasesti mai rar. In fine, ceea ce deducem cu oarecare siguranta este ca monseniorul apreciaza la niste standarde elitiste (i.e. inalte) forma de prezentare a cartilor (si nu alimentele sau tinuta). De asemenea, a posteriori, monseniorul conchide ca cea mai inalta tinuta o au, pe piata romaneasca, volumele aparute la editura Humanitas.
Dar elitismul, indiferent unde este aplicat, este ceea ce in fizica se numeste un invariant (i.e. nu se schimba la schimbarea sistemului de referinta). Evident: nu poti fi elitist numai in Romania. Esti elitist oriunde obiectul elitismului este apreciat la aceleasi standarde. Niste elitisti precum monseniorul vor aprecia un volum elegant in mod identic fie ca a aparut la o editura romaneasca sau spaniola, sau daneza, etc. Un volum elegant ramane un volum elegant independent de continut (implicit si de limba). Ne referim strict la calitatile unui volum (care nu sunt neaparat fizice: coperta poate fi realizata cu gust, iar gustul nu are legatura cu mestesugul legatorului de carti).
Eu am sustinut ca volumele de la Gallimard & Flammarion (nu numai, dar cu ele am inceput discutia)sunt mult mai elegante decat cele de la Humanitas (paginile mi se par de o calitate mai buna - chiar iti lasa o senzatie voluptoasa la atingere, copertile sunt realizate cu mult bun gust, volumele sunt mai bine legate si rezista excelent uzurii temporale). Monseniorul poate alege din trei raspunsuri: i) fie este de acord cu mine si recunoaste ca din punct de vedere calitativ un volum aparut la Flammarion este superior unuia aparut la Humanitas; ii) fie afirma ca sunt egale calitativ; iii) fie sustine ca Humanitas bate Gallimardul. Daca alege ii) sau iii) voi continua discutia in alta seara.
Ce, Doamne iartă-mă, poate fi ”dubios” la o postare scurtă despre felul cum primesc eu respectiva editură!? Nici măcar nu apare undeva că aș considera-o inegalabilă! Postarea este un dar umil (care nu va fi citit de Liiceanu) pe care eu îl întorc acestei case editoriale la aniversare. E permis?
”Elitismul” meu m-a ”împins” să mă hrănesc cu o serie de cărți excepționale de la Humanitas și de alte edituri, ar trebui să încetezi să-ți mai construiești producțiile pedante în baza presupunerii false că aș refuza tot ce nu apare la H!
Cât despre mania ta de a tot compara Humanitas cu Flammarion & all, și faptul că mă tot îmbii să admit superioritatea francezilor: e ca și cum aș recunoaște că Franța este superioară cultural/economic României. Bine, recunosc, dacă în ”evidențe” și truisme ne batem. :) Cum țările ”surori”(ne place nouă să credem), Ro - Fr, nu prea au șanse să ajungă pe picior de egalitate în următorii 50 de ani, mă tem că nici instituțiile de cultură din interiorul lor. Nu că n-am dori! :)
Nu sunt însă de acord să iei peste picior felul cum cineva s-a atașat de un loc, un ambient, o editură. Apropierea noastră de Humanitas fiind, inițial, deschis sentimentală, nu implică un pachet bine pus de argumente tehnice. Nici o iubire nu ți-o poți argumenta tehnic. Nouă ne e dragă H și atât. E acesta un amestec în doze neștiute de nostalgie cu știință & poftă de carte.
Constat că nu ți-ai mai cumpărat cărți H de niscai vreme, de le tot pomenești pe cele de 15 ani, care, pasămite, se rup și/sau scârțâie... Ah, da, ai primit, totuși, cadou ”Maestrul și...”.
În plus, din recentele comentarii se vede că, de fapt, ai ceva cu Gabi Liiceanu, ceea ce explică multe. Domnul acesta nu-i ușor de îndrăgit
Ştiam că va urma o apoteoză!:)
1. Noi, cei trei, suntem doi, adică ştiu cine este Cristian S., dar n-am idee cine e Ancussa. Nici în doi, nici în trei, n-vem nicio înţelegere. Bref, umorul nostru, mulţumim, e pe cont propriu.
2. Mai verifică-ţi puţin limba română: monsenior nu este traducerea corectă a lui MONSIEUR(domn).
3. Ţine minte, eu nu-ţi port pică pt. a fi desfiinţat editura, nu e nici perfectă, nici infailibilă, mai cad şi foile, ştiu. Dar nu-ţi voi permite să mă faci pe mine incultă. Nu d-ta!... care dovedeşti frivolităţi de exprimare suspecte. Vezi că eu pe când îmi construiam incultura mâncam pâine graham, nu covrigi cu susan, deci chiar şi la cultura gastronomică te surclasez.
4. Ai nimerit-o cu caii. Eu da, de felul meu sunt călăreaţă...sau pe cai mari, cum vrei. :) Cu toate acestea, încă nu te-am luat în copitele cailor. Câtă mărinimie din partea mea, nu? :) Aşadar, rămâi în defensivă, ai încercat suficiente ofense şi ofensive, assez. C`est inutile, Monsieur.
Magister dixit. Deductiile nu sunt punctul tau tare, nu-i asa? Tu ai concluzionat ca: - eu as considera ca refuzi aprioric orice volum aparut la o alta editura decat Humanitas. Evident, fals. Nu de aici au pornit comentariile mele. De altfel ai specificat ca ti-a trosnit in brate un volum de la Polirom. De aici puteam deduce ca macar ai tinut in mana si un volum de la Polirom. Cred ca rationamentul meu pornea de la o constatare de bun simt pe care o impartasesc: Humanitas este probabil cea mai buna editura romaneasca. Continuarea era: dar ramane o editura romaneasca, cu suparator de multe derapaje de la standardele pe care pretinde a le practica.
- este normal (pff..vezi discutia anterioara) sa fiu mai ingrijorat de volumele de acum 10 ani decat de cele cumparate saptamanile trecute. Nu-mi aduc amintesc sa fi amanat achizitia vreunui volum din ratiuni financiare. Desi concluzia ta este abracadabranta.
- nu ma enerveaza mai tare Liiceanu decat editura pe care a fondat-o (ma enerveaza si multe alte lucruri, care nu au legatura cu Humanitas & Liiceanu). Argumentul era simetric. Vezi ultimul post.
Sunt de acord ca atasamentul vostru pentru Humanitas nu este argumentabil. Am socotit ca numultumirea mea este argumentabila. Mi se pare normal ca daca tot iti pierzi timpul citind (este o ironie, poate ca nota asta nu e de prisos avand in vedere interpretarile tale aberante de mai sus) si tinzi spre niste standarde peste medie sa fii putin mai critic (sau sceptic) cu facaturile romanesti.
Exit Abadonna.
Exit chiar că sună bine. Mai bine cauţi locuri blogosferice cu deducţii ceva mai solide. Succes. Noi te iubim.
Trimiteți un comentariu