Îmi lipsește Dave Gahan. Periodic, mă apucă dorul.
Mulți pași făcuți zilele astea! Pășesc cu sete, cu disperarea unui optimist silit de împrejurări, îmi număr pașii odată ajuns acasă, imediat după dezechipare. Cu cât mă plimb mai des și mai mult, cu atât în ziua ce urmează ceva mă cheamă din nou afară, mă mână ca pe o vită rătăcită de turmă, mă împinge de la spate și mă susține să înaintez. O plimbare o cheamă pe următoarea.
Înnorat, toamna tot sosește - în chinuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu