Blondă, fină și tristă, privirea căpruie și un cur mare pus între ea și lume. Pășește rar, demnitate - își închipuie ea - dar, de fapt, e frântă, și nu de oboseală, de viață. Bărbatul gras, cu volvoul lung. Pe el, nu-l prea vedem, dar ceva îmi spune că lui i-a aparținut acel pulapizdiimăsii pe care l-am auzit într-o zi de pe balcon. O zi lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu