Zile ce seamănă între ele. Unele mai apăsătoare, altele, inexplicabil, hilare, petrecute ca sub efectul unui narcotic. Timpul fuge, zgomotul, muzica dată mai tare, descoperirea (rară) a unor artiști/piese noi, goana zgribulită către mașină.
Gândul copleșitor că, pe șosea, traficul s-a aglomerat deja și c-o să am mult și bine de așteptat înainte de a fi lăsat să mă încadrez și eu.
Frig, în mașină. Să iau, să nu iau pâine. Câteva pagini de carte. Somn.
