O acvilă cu cap disproporționat de mic m-a lovit de două ori cu ciocul în spate. Eram întors cu spatele la pasăre, la restul camerei și, de speriat, am scos un fel de sforăit unic, ca un acces.
Ăsta a fost răspunsul meu. Și trezirea bruscă, groaza. Bineînțeles, nu era nimic în dormitor. Foșnetul liniștit al mașinilor, trecând acum mai rar. O banală noapte de sâmbătă, curgând înspre duminică dimineața. Acvila n-a rupt din mine. Mă ciocănise de două ori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu