Băutura asta tare, dulceagă, și aromată are gustul depresiei. Al uitării și acceptării de sine. Whisky-ul sentimentalizează memoria. Îi adaugă note de sepia. Și o ramă kitsch.
În vis, iertarea, la care tânjesc, probabil, s-a lăsat îmbrățișată, abia protestând, cu-o urmă de zâmbet sceptic în colțul gurii și cu o altă urmă, de supărare. Totul e simplu în vis, și rezolvabil, poate fi șters cu buretele după cuvenita perioadă de chin. Un vis frumos și tomnatic, auriu, dulceag, melancolic. L-ai fi putut picura peste pâinea cu unt tartinabil. Faptele sale erau ușoare și triste, atingerile tămăduiau.
Cel mai potrivit loc pentru a suferi este podeaua de lemn, fără covor, poziția făt, nud. Să găsești, mai întâi, mijlocul geografic al camerei și acolo să te întinzi, sau să te repliezi, îmbrățișând genunchii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu