Mi-e urât fără tine, dar
mi-ar fi mai bine cu un câine, un câine alb
ca tine, cu câteva pete, ici-colo,
sfârcuri late, coapse lungi și labele tari,
pe care, cică, nu le-aș fi supt cum se cuvine
decât
în cele mai secrete vise ale mele;
un câine în patru labe,
dintre care două mai scurte, cele dinainte,
mai scurte, mai calde, șoptitoare de povești.
Înainte (și înapoi) de culcare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu