Realizez că unele (în)scrisuri au nevoie de-o perioadă de gestație, odată așternute pe foaie. Le citești imediat ce le-ai notat și ți-ar putea părea descompuse, fără un chip al lor și, uneori, fără înțeles. După luni și chiar ani, revenind la ele, le găsești coapte, bune de cules, grele de sensuri (obscure, dar sensuri), grele de trimiteri, te pun pe gânduri. Unde mai pui și strania senzație că nu-ți aparțin.
La polul celălalt, textele ce par să se dezintegreze sub ochii mei, acolo în pagină - abstracte, uscate, cifruri care nu descuie nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu