Eterna și repetabila (sau tocmai de aia eternă, pentru că repetabilă) zi de luni, petrecută-n adormire, în amintirea neîmpăcată a unui somn din care m-am extras cu greu în zori.
Orice încercare (patimă) - dificilă sau nefericită - o pot asimila mai lesne urmărindu-mi narcisic procesul gândirii, înlănțuirea gândurilor, admirându-mă gândind, cu toate că-n numeroase rânduri e vorba de o gândire sterilă, circulară, repetitivă, alergare în jurul cozii, un du-te-vino ce-și face anumite efecte (benefice?) prin oboseala pe care mi-o induce într-un final.
Ori poate că oboseala o fi vreo „concluzie” inconștientă la care ajung gândind, ca apoi să mă relaxez, toropindu-mă și abandonând comod introspecția (ce de multe ori ar trebui continuată mai adânc, pentru a pune o dată capăt pattern-ului).
Prin a-mi admira buricul gândirii, îmi cârpesc stima de sine, urmez o cură de „vindecare” temporară prin asta.
Tot astfel, mă „admir” citind, scriind, având oarece succes (trecător) online, provocând râsul.
Suferințele îmi sunt amânate, rănile - pansate. Mă destind. Mi-e somn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu