Luni dimineața. Bicicleta mi-e ruginită, bucăți putrede se desprind din ea. Mormintele-s săpate în sol nisipos, or asta le face să pară șubrede, precare, s-ar fi putut oricând prăbuși în ele însele. Dar nu asta era teama mea. Mormintele deveniseră nesigure, dinăuntru-n afară, pentru cei de afară. Nu mai ofereau nici o garanție că i-ar putea păstra în interiorul lor pe morții conținuți de ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu