Ritualul primăverii

 „Într-o clipă, s-au șters s-au estompat, lunile de necaz, de reproșuri rumegate, monologate, dramatizate, repetate - și foarte înveninate - în vederea unei posibile reîntâlniri, imputări, discursuri, acuzații, cum se fierb doar în infernala căldură a mâniei disperate (...); intenții de a mă revanșa, de a mă răzbuna dăruindu-mă (oricui, primului trecător...), unui ipotetic amant ce nu sosește niciodată la timp pentru a-și juca rolul necesar în mașinația urzită întru batjocorirea unui al treilea, pe care nici măcar nu-l cunoști.” (A. Carpentier)