Recompensa crepusculară a oboselii (pe care ai vrea să n-o bănuiești c-ar fi una de origine nevrotică). I-ai dat destule motive ca să rămână o oboseală obișnuită: de la atâta efort, de la muncă, de la pereții între care stai închis(ă) - te obosești pentru a nu reieși că suferi.
Arăți doritorilor crăpăturile, bătăturile, asprimea din palmă. Toate dor - pe motivul folosirii intense a uneltelor. Nu-i loc de nici un gând, nici un dor, nici o umezire lubrică. Nici un regret.
Oboseala nu „cuprinde” numai bătături, crăpături, asprimi, mici dureri, ici-colo, icnete, oftaturi, ci și o rețea încăpățânată, în plină expansiune, de riduri ce și-au făcut prieteni noi pe chip. Oboselii îi plac îndeosebi ochii.
Sunt sigur de un lucru și am să-l recunosc aici: n-am chef de nici un plan astăzi. Cel mult, aș hălădui solitar până la epuizare, până mi s-ar termina pașii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu