Sunt femei cărora lipsa virtuții și o anumită uzură a chipului le conferă un farmec greu de cuprins în niște biete vorbe. Fața obosită, maculată de amprenta nopților nedormite și disponibilitatea din privire, interesul mereu treaz.
Nimic mai puțin rușinos, nimic mai primejdios ca o femeie disponibilă. În chiar momentul în care o ai, nedându-ți răgazul de-a o savura, te și poți gândi că, într-o nefastă zi, o vei pierde.
Ceea ce admirăm la ea e dat să fie însăși cauza pierzaniei și a pierderii ulterioare. Nu poți iubi la nesfârșit o femeie de care te-ai simțit, inițial, atașat tocmai pentru că i-ai intuit disponibilitatea, pretinzându-i să renunțe deîndată la libertinismul ei afișat, dedicându-ți-se numai ție și sperând c-o vei iubi mai departe, fuzionați, legată de tine, complet dedicată ție, închisă, făcând din ea prizoniera ta de aur.
Nici un bărbat nu merită ca o femeie să-și piardă „disponibilitatea” de dragul lui! Și, viceversa: nici o femeie, de dragul unui bărbat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu