Pun șaua pe trupul tău, dar n-o leg, îmi rezerv plăcerea de a te călări ca un tătar și de-a cădea din când în când, de a mă ridica, rănit, scuturându-mi de praf turul nădragilor. Dar nu scutur bine de tot. Doar fundul, genunchii, doar coatele și fruntea. Doar praful. Nu și sângele.
Nu-mi leg curelele de pântecul tău, vreau s-alunec și să mă doară căzând, când îți scuturi pielea înțepată de insistentele & sâcâitoarele muște, zgâriată de unghiile mele care s-ar agăța de coastele tale, dar n-au ce apuca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu