miercuri, 11 septembrie 2013

Diplomația de sub preș

Există o similitudine izbitoare între conținutul de ipocrizie al ideii sterilizării câinilor fără stăpân - fluturată ca fiind o soluție pașnică, exhaustivă și cu efecte vizibile deîndată ce fiecare câine steril va sfârși răpus de boală, de necaz sau de bătrânețe, pentru problema prezenței lor nestingherite în stare de libertate pe toate străzile din România și cantitatea de ipocrizie, de data asta afectând mii de vieți omenești, conținută de soluția diplomatică à l'improviste de punere sub supravegherea ONU (și o ulterioară promisă distrugere) a armelor chimice deținute de regimul discreționar al lui Bashar al-Assad. Ca și cum gravitatea conflictului din Siria ar sta în modul cum își ucide acest sinistru prinț republican opozanții, și victimele colaterale, nu în faptul că-i ucide pur și simplu deoarece i se opun...

Nu se poate aștepta ca sterilizarea să conducă de una singură la dispariția câinilor fără deținători, care în orice țară civilizată nu au ce căuta de capul lor pe străzi, scoțând din calcul țările din categoria „lumea a III-a” în compania cărora nu ne place să fim pomeniți. Înainte de toate, nu putem aștepta dintr-un motiv deloc sofisticat: pentru că nu putem aștepta! Nu mai e timp. Toți oamenii de bine (oamenii de câine), până de curând foarte vocali amatori de câini de la o distanță prudentă, au acum șansa vieții lor să integreze fiecare măcar câte una bucată canină în propriile familii ori în propria singurătate (dacă n-au familii). Într-un stat construit pe valori capitalist-liberale, cu toate că nu întotdeauna respectate, un stat unde libera inițiativă primează, e greșit să perpetuăm mentalitatea de tipul responsabilitate comună = responsabilitate zero, specifică orânduirii comuniste. Suntem pe cont propriu. N-avem decât să luăm în mâini felia de soartă ce ne revine și pe maidanezul favorit - în casă. 

Se cheamă că iubești un animal domestic abia atunci când te angajezi să-i oferi spațiu, adăpost și mâncare pe proprietatea ta, nu pe cea comună. Nu suntem de acord cu nici una dintre rezolvările vehiculate de presă, de opinia publică + politicieni, nimeni nu ne împiedică să venim noi cu una mai inteligentă și mai fezabilă. Lumea (democrația) în care trăim este concepută a fi una participativă, și nu mântuitor-asistențială.  

Dacă nu ești dispus să accepți asta, nu faci decât să dovedești încă o dată că rămâi același pensionar isteric de bloc, cu ochiul învinețit de vizor, nefericit că alții se descurcă în viață chiar și neavând un loc garantat de muncă, cum ai beneficiat tu în comunism - ai trăit degeaba; ești o fată bătrână cu rujul depășind conturul buzelor - te-ai înăcrit degeaba în zoofilia dumitale; ești iubitor patologic de animale, iar oamenii, nu-mi spune, lasă-mă să ghicesc, ți-au înșelat așteptările - păi, nu te-ai gândit că oamenii te-au respins tocmai din cauza caracterului tău infect (dar tu n-o realizezi, căci îți place să te iluzionezi cu zicala anestezistă: l'enfer, c'est les autres). 

Întâmplător, de data asta eu rezonez cu metoda propusă de autorități: colectare de pe străzi și eutanasiere în 14 zile (în absența voluntarilor pentru adopție). Îmi pot permite, deci, să stau cu mâinile în sân. Voi, ceilalți, sufletiști înrăiți, să vă vedem la pas prin cartiere! E mult de lucru. Adunați animale și salvați cât vă ține punga. Dezobișnuiți-vă să mai căscați gura la mura statului. Scopul final este limpede: nici un câine bântuind nesupravegheat pe domeniul public. Eu și alții ca mine, ridicoli plătitori de taxe într-o țară preponderent evazionistă, nu mai dorim să ne expunem cărnurile dispoziției schimbătoare a unor canini cu un prea dezvoltat simț al teritoriului.

Nu radical diferit stau lucrurile în diplomația de improvizație. Baletul neintervenționist, pacifismul ca paravan al nepăsării. Obama a pierdut umilitor - în ciuda faptului că el a deținut prima mutare și a doua - în fața mai inspiratului Putin, acestuia din urmă oferindu-i-se șansa nesperată de a juca rolul împăciuitorului echilibrat, rațional, pacifist (când toată lumea știe că nu e). Obama și-a dat singur șah. Dar nu despre asta e vorba. E vorba că tensiunile diplomatice au fost în fine demontate, iar „puterile” au căzut de acord: Siria își poate perpetua în deplină libertate războiul fratricid, tribal, religios, genocid și de care o mai fi. Cu o condiție: să nu mai folosească arme chimice. Urmează un weekend liniștit la Washington, Londra, Moscova și Paris. Odată cu semnarea căderii de acord, în liniștea diplomatică ce va urma nu se vor mai auzi decât bubuitul reconfortant, familiar, al armelor convenționale și gemetele recunoscătoare ale răniților sfârtecați de arme convenționale. Morții convenționali în mod cert nu se vor mai face auziți.

7 comentarii:

Anonim spunea...

Ai citit editorialul din NY Times de astăzi?

http://www.nytimes.com/2013/09/12/opinion/putin-plea-for-caution-from-russia-on-syria.html?hp&_r=1&

Așa se face, o lecție de diplomație din partea lui Putin! Cam singurul președinte de stat din ultimii 10 ani care a influențat în mod pozitiv relatiile diplomatice dintre diverse tări beligerante.

/rs

Cristian Sirb spunea...

Nu am citit. Nu mai fac față la atâtea newsletters de la atâtea ziare, trebuie să mai șterg din ele și să rămân la BBC, NYT plus unul francez. :)

Pot admite, și am scris doar!, că Putin a dat o adevărată lecție cu propunerea aceea, cumva furată din zbor de a Kerry.

Eu m-aș pronunța mai nuanțat. Admițând incontestabila lecție de care pomenim, aș fi mai reticent în a folosi adverbul „pozitiv” cu privire la intențiile de politică internațională ale lui Putin.

Însă, dacă ai citit ce am scris, rămâne o problemă greu de ignorat, și anume: războiul siriano-sirian nu a încetat! Cu sau fără gaze toxice.

Pe mine mă umple de amărăciune credința asta a diplomației blege UE + UK + US că dacă au rezolvat-o cu chimicele, gata, și-au atins scopul. Câtă vreme în Siria lucrurile se reglează pe calea armelor, regimul Assad trebuie boicotat. Într-o țară din lumea de astăzi, diferendele politico-minoritare se reglează politic, nu ca în vremea cruciadelor.

Dar asta zic doar eu. OK, zic și cei din diplomație, însă ei doar o zic... Nu fac nimic altceva.

Voi fi primul care-mi voi scoate căciula dacă Putin continuă ce a început cu armele chimice și reușește să-l determine pe prietenul Assad să oprească războiul, negociind cu opozanții.

Asta numesc eu nuanțare :) În rest, sunt de acord.

capricornk13 spunea...

Haide, Cristian! :) Pana si mie, dupa 7 ani fara TV, mi se pare limpede ca asta a fost un aranjament sordid intre Assad si Putin! Chiar ii dai beneficiul indoielii jigodiei aleia?!

Cristian Sirb spunea...

Huh?! De unde reiese asta, că-i „dau beneficiu” kaghebistului? Tehnic vorbind, tot Occidentul, in frunte cu nefericitul Obama s-au lăsat (cu ușurare lașă) pe mâna Putinului. Pentru mine, tot tehnic vorbind, asta = câștig de cauză sau succes Putin. Pentru tine nu?

Succes Putin = continuare război civil în Siria, nicidecum pace.

Dar te „iert”. :) Intervențiile tale aici au fost mereu calme, demontând fericit multe încordări de blog.

Nu cred că ai citit foarte atent nici textul meu de bază, nici comentariul meu de mai sus, pentru RS.

De aia, nici nu o să-ți răspund. Tocmai pentru că opiniile noastre sunt identice în privința lui Putin, doar că te-ai grăbit tu de data asta.

capricornk13 spunea...

Da, asa e, m-am grabit - sigur ca tu-n text nu-l glorifici pe Putin, ci din contra. M-a enervat foarte tare, insa, discutia asta despre "marele diplomat" Putin!

Cristian Sirb spunea...

O voi scrie mereu, sus si tare, Putin nu este un mare diplomat, ci un diplomat al... forței. Mare parte din importanța pe care o are îi este umflată artificial, dintr-un respect fals sau din teamă (teama față de golanul cartierului), chiar de către unele state occidentale, mai puțin US.

Indubitabil, a obținut acum un important succes, a redus la o tăcere jenantă celelalte cancelarii, care, fără a fi în stare să conceapă o strategie cu mintea lor, i-au sărit recunoscătoare în brațe pentru ceea ce pare o soluție când, de fapt, e o cârdășie secretă cu Assad (vezi noile suspiciuni că Assad mută armele chimice de sub nasul blegilor de la ONU, ca să le scape de la numărătoare).

Succesul diplomatic REAL al Moscovei ar fi acela de a-l convinge pe Assad să înceteze războiul intern, dacă tot sunt atât de prieteni. Să invite „părțile” la negocieri. Dar Assad a declarat deja, recent, că singura cale prin care înțelege să întâmpine opoziția cu care se confruntă este cea a armelor, a luptei...

Acordul pentru neutilizarea chimicelor e vax in comparatție cu amploarea problemei.

Cristian Sirb spunea...

În primul rând, un articol similar, cu un conținut anti-rusesc, nu ar fi apărut în veci într-o publicatie din Rusia.

Mulțumesc lui Dumnezeu evreilor că SUA e excepțională și mesianică, si jandarmul imperialist al lumii, și că în locul ei nu se află Rusia. Mulțumesc în fiecare zi lăsată de Cel de sus.

Din toată drama, susținem gloria sterilă și de moment a unui om de căcat și nu cauza poporului sirian?...