Avec l'amour maternel, la vie vous fait, à l'aube, une promesse qu'elle ne tient jamais.(Romain Gary)
Amorezați din lumea-ntreagă, vestea proastă pentru iluzia romantică în care ne place să cuibărim e că intensitatea amorului maternal nu mai poate fi egalată nicicând. Iar mie îmi place să fiu solul acestei vești. Promisiunea neținută. Chiar și acolo unde mama lipsește, nici o relație ulterioară nu se va ridica la nivelul fantasmei cu care copilul umple absența ei. O veste atât de veche și cunoscută încât a devenit istorie virală. Și loc comun.
Acesta nu este un apel patetic, nu e un omagiu adus imaginii mamei sau o invitație la nostalgie în grup. Este doar modul meu tandru de a vă izbi cu obrazul de oglindă. Atunci când vă veți crede mai bine instalați pe o poziție supremă în existența cuiva, rememorați vorbele lui Gary. Iubirea ar avea numai de câștigat.
Prima și unica mare iubire este aceea de și pentru mamă. Celelalte sunt căutări, reveniri - trădări. Buchete de sâni, roabe de sâni materni clonați trec prin palmele noastre. În orice nouă dragoste în care dăm buzna o căutăm pe mamă, o trădăm pe mamă. Cu atât mai ridicol, odată maturi, să ne credem de neînlocuit în viața altuia cât timp mama însăși rămâne de neînlocuit.
Fundamentată pe această onestă mărturisire originară (făcută sieși, de fapt - o conștientizare cathartică), orice legătură amoroasă va avea mai multe șanse să evite cortegiul obișnuit de scandaluri clinice. Dacă nu-ți pot fi mamă, hai să vedem ce altceva îți pot fi. Dacă nu poți fi ca mama, hai să vedem cum te putem reinventa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu