joi, 23 februarie 2012

„Fiica groparului, asta era Hazel Jones...

...Nici o clipă nu era altceva Hazel Jones.”

Principii freudiene, bine înfipte într-o proză aproape masculină - îmi asum acuzația de machism mascat, găsim (cu bucurie) la J.C. Oates*. Se vede că J.C.O. a predat creative writing, îmi pare chiar obsedată de găsirea cuvintelor exacte și de potrivirea lor:

„Nici o experiență erotică nu are loc în solitudine, doar o singură dată, ca apoi să fie uitată. Eroticul există doar în memorie: amintit, reimaginat, retrăit și reexperimentat într-un mod continuu.”

Un fel de on revient toujours... Iubirea-simptom, atât de (socialmente) acceptată astăzi încât a devenit o normalitate. Simptom, firește, ca substitut pentru o sumă de procese (emoționale) mintale, dorințe cărora, ca urmare a reprimării, le-a fost interzis să dea năvală telles quelles în activitatea psihică admisă de conștiință, fiind mai întâi „convertite”.

„Ea era o femeie căreia îi fusese răpit limbajul copilăriei, și nici un alt limbaj nu poate da glas sufletului.”
_________________________

Un comentariu:

brightie spunea...

Sună tentant. Mi-a plăcut foarte mult ultima frază, tristă şi plină de conţinut.