Zorro de la Cotroceni a obosit, e epuizat, primăvară românească nenăscută, s-a trezit vorbind și abia apoi gândind, sincer cu el însuși, păi se cuvenea înainte de Crăciun, cum că avizul parlamentarilor tovarăși întru devalizări e obligatoriu pentru începerea urmăririi penale a celor acuzați de acte de corupție, că în caz contrar nu facem decât să ruinăm prețioasa carieră politică a unor oameni ambițioși și, altfel, de mare însemnătate pentru țară, de unde desprindem că lupta anti-corupție, sau simularea acesteia, e mai importantă decât victoria în sine, o parafrazare și șmecherească, și picată la țanc a generosului slogan asociat de obicei cu spiritul Jocurilor Olimpice, cine parcurge traseul câștigă, câștigătorii nu-s neapărat cei ce trec (primii) linia de sosire, important e să participi, e suficient să privești muntele ca să vezi că-i munte, nu trebuie să-l și escaladezi, te poți apoi culca pe o ureche, lasă pe mâine ceea ce poți să nu faci niciodată și alte asemenea mostre de pseudo-filosofie zen, adaptată turcește pentru uz (iz) bucureștean, primăvară searbădă și nesfârșită, de ți-ai anunța prezența pe meleagurile noastre ac pastorem Romanorum, eu și prietenii mei am emigra cu sprijinul tău ce nu cunoaște istovirea, alungă-ne tocmai în Franța, unde ar urma să alcătuim un guvern de tranziție, în exil permanent.
Nu veni niciodată să ne ceri înapoi din cele străinătățuri (= afară sau dincolo, să înțeleagă și clasa medie de cartier), pentru că nu vom arăta nici o poftă să-ți dăm ascultare, ție sau vorbelor tale mieroase de târfă scăpătată, exagerat sulemenită la salonul din colțul blocului, amintește-ți vremurile în care nu te dădeai în lături să te tăvălești cu câte trei ciobănei odată și trei turme de miei (ca să iasă rima), scutește-ne de himerele tale fără gât, însă cu trup și țâțe blonde, udrești, neretușate, pentru că - în vârstă de aproape patruzeci de ani, și încă în formă, cu toate că nu încă siliconate, nu botoxate, nu plasticate, adevăr îți spun - nici măcar nu încerca să ne ademenești cu sarmalele tale proaspete, învelite în moațe de varză puturoasă și cu mititeii iuți, sinucigași!
Îi vom lăsa uitați pe apărătorii autoproclamați ai neamului, în uniformele lor cusute prost, primăvară coruptă în fund românească, să-ți păzească întinderea pustie, fără noi, să vegheze la un viitor ce n-o să mai existe, fără noi, să stea cât poftesc cu arma în mână la fruntalii, căci nimeni nu te va mai ataca, primăvară românească infertilă, până într-o bună zi în care vor fi începând să se măcelărească între ei, bănuindu-se reciproc de spionaj în favoarea putorilor străine.
Concubinează tu fericită, primăvară autohtonă pruncucigașă, cu Zorro al tău cel acum despuiat de orice magie electorală, făcătorul de minciuni, justițiarul de televizor, editorialistul ratat, acest Hamelin Piper al intelectualilor naivi, acest prim playstation al statului de drepți, pitulat temerar pe după boscheții din parcul părăginit al Cotrocenilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu