sâmbătă, 5 noiembrie 2011

alș-isme

als spunea...


dk e vba dspr 'despartiri', alea-alea, iarasi n-am inteles dc se fac asemenea drame din nimic: dk te desparti, inseamna k nu mai ai nimic comun cu persoana respectiva, nu? si-atunci, dc sa suferi?! te desparti frumos, civilizat, lasind loc de buna ziua cum se spune, si treci - sau nu - la urmatorul/urmatoarea. ps sper sa nu fiu vz k un 'alien', dar eu n-am suferit niciodata 'de amor'... nici de lipsa lui, de altfel! (postura f confortabila, altminteri :P)

ps pt mal de vivre nu exista decit un antidot: voiajati, voiajati, voiajati! il n'y a que ca pour changer d'idees = changer d'air, changer de ville... changer de vie, peut-etre? :P

Cristian SÎRB spunea...
Nu vă închipuiți cât de mult îmi doresc să pun de-un voiaj cât de curând! Dreptate aveți când spuneți că o călătorie ar înmuia multe asprimi și ar dilua din melancoliile astea ce apar ca niște sarcini false.

8 comentarii:

Cora_ spunea...

"Je m'en fous pas mal" al lui als era felul in care gasise el sa-si ascunda trairile interioare si e lesne de inteles de ce. Dealtfel i-am si spus-o si nu a negat. Eu nu l-am cunoscut personal, dar e unul dintre putinii de pe net pe care mi-ar fi placut sa-l cunosc. E foarte frumos ca scrii despre el.

cristians. spunea...

Mulţumesc! Ce urmăresc eu nu-s elogiile sentimentaloide, cu toate ca in privat, prietenii stiu, îl regret pe als fără a face economie de calificative! Îmi lipseşte tot mai mult, pe măsura ce trece timpul, şi pe măsura ce constat lipsa de vlaga, de sclipire şi de spirit a multora dintre bloggerii cu peste douăzeci de ani mai tineri decât als. Mi-e greu sa duc mai departe blogul fără intervenţiile lui ascuţite la minte, rele uneori, aprobatoare alteori, mi-e greu sa scriu fără sa-l ştiu undeva in umbra netului pandindu- ma, aşteptând flagrantul de logica sau de idei.

Aflu ca acum, după ce a murit el, şi-am scos şi AIA capul, o dădea inspiraţia afara din casa, musai sa scrie. Nu are cine sa le mai ţină piept adulatorilor ei descreierati.

Cora_ spunea...

nu despre elogii sentimentale e vorba. dar postul tau simplu e plin de emotie si voiam sa stii ca si eu l-am apreciat. als avea un soi de energie si o tinerete a spiritului cum rar intalnesti.

n-am inteles ultima ta fraza, eu nu prea am habar de cine cu cine, care cu care si impotriva caruia, sunt, slava domnului, suficient de departe de astea. si vreau sa raman asa. :)

cristians. spunea...

Bine, nu asta contează. Mă necăjește doar hăul ăsta rămas în urma lui.

brightie spunea...

o singura data am citit o scrisoare Eminului catre Veronica (sau invers). m-au fascinat politetea, bunul simt, educatia, grija fata de exprimare ce transpareau din text.
tu scrii oarecum asa.
ma bucur ca esti in blogosfera.

cristians. spunea...

Grija de a mă exprima corect s-a transformat in manie la mine, dar nu mi-e ruşine cu asta in România prescurtărilor, a lipsei diacriticelor, a gramaticii precare. Politetea nu mă dă afara din casă, iar bunul simţ, când mi se manifesta, e de fapt mai degrabă fler. Nu excelez, dar e drept ca m-am mai cizelat cu timpu (glumesc). Mai pofteşte pe aici.

George spunea...

Da, si mie imi e dor de als. Mai ales ca acum citesc Dietetica lui Robinson. Cat de proaspat era acest om, cata simtire, cat simt ludic, cat de ascutit la minte, cat rafinament. Era Depozitarul meu ca sa citez articolul lui Stefanescu din Dilema veche.

P.S. Cine e AIA?

cristians. spunea...

Asta rezumă mult: proaspăt, ascuțit la minte și ludic. Nu e de mirare că mulți au rămas năuci, răstigniți ca proștii în ascuțimea lui. Neînțelegând cu cine au avut șansa să aibă de-a face.