Eterna re

Tot mai încerc ispita de reveni în suferință, asupra ei, de a-mi plăsmui scene deja povestite, răni neînchise, ca să storc din ele ultimele picături de durere, ori cel puțin o mică indispoziție.

Cărțile ce așteaptă să le citesc, unele înfoliate încă, mă fac să mă simt îmbogățit, îmi dau necesara senzație de plenitudine. Viața este numai după ce trec pragul casei și-mi pun geanta-n cui.

J.L. Borges: „Mi s-au întâmplat puține lucruri și am citit mult. În realitate, cred că această frază e eronată. Pentru că am citit mult, o serie de lucruri mi s-au întâmplat așadar. Lecturile mele sunt adevăratele evenimente ale vieții. Unii au devenit chiar nebuni citind, cum a arătat-o Cervantes cu personajul lui Don Quijote.”

Îmi pot consuma „vina” numai în vis. Chiar si acolo, „iese” bine camuflată în alte „crime” (priceapă cine ce-o dori).

Prin cantitate, pot fi numit un „consumator” de cărți. Prin ritmul lecturii și prin gradul de implicare în intrigă, prin felul naiv cum pun la suflet, rămân totuși (și asta mă liniștește!) un veșnic ucenic.