Aș citi acum, aș începe o carte ca Troica amintirilor. Sub patru regi de Gh. Jurgea-Negrilești. Sau o altă Carte a șoaptelor de Varujan Vosganian. De-ar mai apărea unele similare... Splendori din astea, scoborâte, parcă, din pod, dintr-o ladă de lemn una cu praful. Aș scrie frumos despre ele, e promis. Aș scrie încetișor, cu ochelarii aburiți de fierbințeala unei căni de ceai de coada șoricelului. Să nu mă uit la ce și cum scriu, să scriu numai. Care ochelari?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu