Mă irită nemaipomenit vocile auzite prin pereți. Voci străine, voci familiare. Chicotelile, vocile de la tv. Volumul tv dat tare, bărbătește. Bărbații se simt excitați de zbierete, de distorsiuni sonore. Vine de pe vremea când marcarea teritoriului era încă obligatorie - prin răget și urinare.
***
Denunțătorul scurtcircuitează calea către onestitate, către dezvăluire, către Act, a complotistului, a cârcotașului, a aceluia care (încă) abia își schițează, abia își șoptește atitudinea de frondă. Delaționistul extrage conspiratorul din taina lui. Îi oferă oportunitatea Actului. De-ar fi știut, totuși, conspiratorul că e pe cale de a fi vândut! Măcar să i se fi acordat șansa unei poziții. Șansa de a se afirma sau aceea de a se retrage laș, înfricoșat de consecințele faptelor sale nefăptuite.
Turnătorul, să fi ieșit din anonimat, să fi fost public, pe față - Instituția turnătorului național (deși ar fi intrat în conflict de atribuții cu Securitatea și cu miliția) - ar fi putut tranșa între curaj și lașitate. Între conspirativitatea încremenită în proiect și protestul fățiș, radical. Între prea subtila, infima rezistență prin cultură și Rezistența (cu majusculă).
Exasperați ori îngroziți de perspectiva dezvăluirii rebeliunii lor de salon, „disidenții” ar fi putut opta cu mai multă limpezime fie pentru acțiune, fie pentru a se retrage într-o resemnare lașă - dar deosebit de vocală (congenitală, la români).
Or, turnătorul ședea în umbră. Nu în puține dăți, era chiar unul dintre ei. Un apropiat. O Mona Muscă. Cum să-l fi detectat? Conjurații sfârșeau adesea prin a fi arestați pentru lucruri necomise. Pentru simple rostiri. Pentru gânduri. Revolta în fașă. Cu surdină. Exemplul (le) era mai mereu împiedicat, înăbușit. Sau amânat, din motive de nu e momentul acum, de înșiși conspiraționiștii.
Pe bunicul meu l-a turnat un ins infect, un băgător de seamă, care, ulterior, a adunat o mică avere (pentru epoca regimului comunist, era chiabureală curată), în timp ce bunicul își ispășea sentința, purtat în turneu prin închisorile frumoasei și deosebit de recunoscătoarei noastre patrii. În casa noastră, în casa bunicului, nu vii să ne vorbești despre „binefacerile” îndeaproape ratate ale „comunismului prost aplicat”, pentru că te dăm binișor afară. Înainte să ne intri în curte, faci bine să lași egalitarismul și alte utopii criminale la poartă.
***
Zac fără gânduri, numai cu amintiri, bălăcindu-mă în copilărie ca o găină în praf. Scap de paraziți.
Un comentariu:
grețos
Trimiteți un comentariu