Am fost extrem de amuzată să stau în fața unui text și să nu înțeleg despre ce naiba vorbește autorul, cu genul acela de erudiție care face trimiteri la alți autori și alte articole, presupunînd că tu, biet cititor, deja le cunoști. E de la sine înțeles să le cunoști, altfel ce cauți pe lumea asta?! În alt timp, m-ar fi umilit atîta neștiință din partea mea, dar astăzi mi se pare doar comic (ok, tragi-comic) să scrii o carte pentru utilizare practică cu trimiteri atît de variate încît numai cineva care nu mai are nevoie de acea carte le-ar înțelege. E un absurd delicios aici.
Un comentariu:
Prima a parte aduce a ceva borgesian, atâta că Borges se mai și amuza inventând autorii și lucrarile. Mă rog, el știind asta, și publicul său știind și criticii știind, presupun că amuzamentul era general.
Trimiteți un comentariu