duminică, 27 februarie 2011

Săptămîna asta (4)

Am visat un dezastru în care eram prietena sau protejata unei aristocrate, iar în timpul unui jaf sau al unei revolte, grija mea cea mai mare era să adun obiectele valoroase din fața invadatorilor. Furia și suferința erau ferecate de preocuparea de a proteja bijuterii, sticle de parfum, cărți, rochii. O preocupare avidă ca lăcomia, întreruptă brusc de revelația că o parte din acele sticluțe prețioase erau fie deja distruse, fie dispăruseră. 

Am participat la un seminar de psihanaliză, susținut de Irina Adomnicăi. A fost, de fapt, un cadru mai puțin formal, subliniat de energia pozitivă a dumneaei și interesul auditoriului. Am învățat, pe scurt, că analiza personală poate fi o revelație, că psihanaliza trăiește dincolo de clișeele pe care ceilalți clinicieni/ oameni de cultură/ amatori le vehiculează, că e vorba de o experiență complexă și bogată în nuanțe. Și prin referire la visul de mai sus, că interpretarea făcută fără o serioasă incursiune în istoria persoanei, are valoarea unui joc (sau a unei apărări). Mi-a plăcut enorm discreția și ideea dumneaei conform căreia practica psihanalizei se limitează la clinică, am mai avut discuții pe blog despre supra-analizarea vieții cotidiene și vehicularea unor concepte care nu au sens în afara cabinetului. Uneori, am impresia că oamenii uită că scopul este de a face bine (deci o metodă de vindecare) și nu de a vorbi de dragul vorbirii sau al culturii sau al stimei proprii.

Am citit Mitul evreului, între lumea veche și lumea nouă, teza de doctorat a Cristinei Deutsch. Este vorba despre prozatorii evrei din secolul XX, dar nu numai, prezența imaginii etnice în literatură și consecințele integrării în mentalul colectiv a unei astfel de imagini...sau ale extragerii imaginii, exagerării ei și redarea în lume. Mi-a plăcut demonstrarea ideii că între realitate și literatură există o relație complexă, bidirecțională. Deci mai degrabă de covariație decît de cauzalitate :)

În rest, am băut cafea, m-am uitat la zăpada care sclipea în soare pînă mi-au amorțit ochii, am întîlnit două doamne amabile și am pornit vînătoarea după jobul visurilor mele (după ce lupta pentru orașul visurilor am pierdut-o prin neîncercare, ca toate luptele mele).

3 comentarii:

Cristian SÎRB spunea...

Joc, apărare sau pură paradă lexicală. Hermeneutică cu frâna trasă. De acord! Am mai spus-o și pe alte meleaguri. :)

yourvintagewardrobe spunea...

Multumesc!

Hiacint spunea...

:) Urmează recenzie.